În mod normal, un gropar al PSD ar trebui să fie aplaudat la scenă deschisă de toți cei care n-au securit și sinecurit prin statul făurit de vlahi. Iar Grindeanu este astăzi groparul partidului. Cu rânjetul său căznit, cu rețelele sale bogate în cutii de pantofi, acest învârtit îngroapă PSD-ul cu o hărnicie demnă de laudă. Din cadavrul politic al acestui partid, care a pozat o viață în social și democrat fără să fie nici una, nici cealaltă, ci doar un grup organizat cu un nestăvilit apetit pentru panacotă, se înfruptă așa-zișii suveraniști. Auriferii născuți prin cezariana pădurii, ca epilog la epoca Dragnea. Care, cu instinctul său de cârciumar teleormănean care te fură la nota de plată, intuise că PSD nu are niciun viitor electoral dacă se vinde prea „european”. Când voturile vin de la acea populație sărăcită, furată de viitor și de școală și îmbrobodită acum pe TikTok, rețeaua preferată a inteligențelor fragile…
Legiuni de provocați cognitiv, haite de excitați online sunt gata să sfârtece fără milă acest cadavru politic. Și să se mute cu tricolorul în suflet, foamea-n gât și urletul etern la AUR, SOS, PACE și POT. Când nu se închină la icoana guru-ului în izmene roșii. Moartea PSD ar trebui să fie o știre bună, dar democrația, fiindu-ne originală, cum ne-a lăsat-o Tătuca Iliescu, arhitectul acestei țări mai strâmbe decât zâmbetul lui Grindeanu, nu e. E proastă pentru că deschide calea extremismului de grotă. Pe scurt: politica își încetează etapa previzibilă și intrăm în anii ’30. După care, cine a vizitat istoria secolului XX cam știe ce urmează. Scapă cine poate. Da, PSD va muri și Grindeanu va fi groparul său, dar pesedismul nu va muri. Va fi înghițit de extremism, iar redutabilii contorsioniști fără coloană de la vârful său vor pretinde că așa au fost ei mereu.
Bugetofagiii fără o secundă de muncă în economia care nu e de partid și de stat își vor muta sensul de lins al limbilor-elicopter și vor continua să bugetărească. Dar, pentru fragila democrație românească, moartea PSD, anunțată de catastrofele Dăncilă și Ciolacu, desăvârșită acum de groparul cu chip de hienă, plimbat cu jetul de clanul politico-imobiliar Ciorbă-Vicol, a ajuns să fie vestea proastă a zilei. Vestea, da. Uite că aici s-a ajuns: să plângem la catafalcul celui mai toxic partid politic din istoria românilor, neegalat nici de demnul său înaintaș, Partidul Comunist Român. Pentru că pe locul lăsat gol de PSD va înflori, înflorește deja, violența politică de mâine, prosperă aberațiile autarhiei și de aici răsar liderii cu bâta lipsei oricărui argument logic pe sub costum. Pe scurt și definitiv: nuvuloni, nu neuroni. După care – sfârșitul.