Ghinionul lui Labiş a fost o dansatoare. A cunoscut-o în seara de 9 decembrie 1956, cînd poetul a căzut între vagoanele unui tramvai cu numărul 13, împins, se pare, de un necunoscut. Pe dansatoare o chema Maria Polevoi şi se înţelesese cu Labiş, la Capşa, să meargă la ea acasă. În staţia de tramvai de la Colţea era lunecuş. Labiş nu-şi ţinea bine echilibrul şi nu s-ar fi urcat, dar dansatoarea trăgea de el – era ultimul tramvai.
Ea a povestit după aceea că necunoscutul l-a îmbrîncit pe poet şi că ulterior a fost ameninţată cu moartea, să nu spună cine era. Pe atunci Labiş devenise incomod. Nu mai era poetul entuziast al partidului şi le spunea prietenilor că nu mai înghiţea odele politice pe care le scrisese. La un chef cîntase Imnul regal şi în, ciuda celebrităţii lui, urma să fie dat afară din UTM. S-a spus că Labiş a fost asasinat de Securitate. Dacă e aşa, dansatoarea, care spunea mai tîrziu că a fost ameninţată cu moartea, a avut şi ea un rol în noaptea aceea. Să-l atragă pe Labiş în staţia de tramvai. Şi-atunci întîlnirea lor n-a mai fost o întîmplare cu ghinion, ci partea unui scenariu cu finalul hotărît dinainte.