1456 – Vlad Țepeș face promisiuni îndrăznețe în campania electorală. Dacă va ajunge domnitor, el se angajează să ateste documentar, pentru prima oară, zeci de noi orașe, printre care și Municipiul București.
1460 – Candidatul susținut de Vlad Țepeș pentru Primăria Bucureștiului promite să elimine toate spațiile verzi din oraș. Scopul e ca expresia “câtă frunză, câtă iarbă”, referitoare la efectivele armatei otomate, să nu mai sune la fel de înfricoșător.
1472 – Candidatul formațiunii politice a lui Ștefan cel Mare (Partidul Voievozilor, slogan politic: ”Moldova nu-i a mea și nici a voastră!”) promite că va otrăvi apa în toată Suceava, în vederea invaziei otomane care se prefigurează.
1564 – Alexandru Lăpușneanu mută capitala Moldovei la Iași, deoarece vechea capitală, Suceava, se cam umpluse de moldoveni.
1599 – Mihai Viteazul se plânge de starea proastă a străzilor din Alba Iulia, unde riscai să-ți rupi calul dacă nu erai atent.
1705 – Constantin Brâncoveanu își respectă promisiunile electorale și demarează lucrările la stația de metrou care-i poartă numele.
1821 – Tudor Vladimirescu vine la București, în fruntea unei armate de panduri. Principala lui promisiune e că, odată ajuns primar, o să construiască case boierești și conace pentru toți valahii din clasa mijlocie.
1862 – După Unirea Principatelor, capitală oficială devine Bucureștiul, deoarece e soluția de compromis ideală: deși se află pe teritoriul Valahiei, Bucureștiul e, totuși, plin de moldoveni, veniți în special din Buzău și Brăila.