50 e.n. – Mai mulți elevi daci spun că materia lor preferată de la școală e limba dacă, pentru că nu e scrisă și conține doar câteva cuvinte: mânz, viezure, barză și brânză.
70 – Se introduce studiul religiei, dar copiii se plâng că materia e grea din cauză că-s prea mulți zei. Ministrul Educației promite să simplifice materia, susținând că știe el un apostol venit din Iudeea care o să-l ajute.
350 – Zeci de elevi daci au fost exmatriculați după ce-au scris pe tablă chestii în latina vulgară.
580 – Un bărbat din Subcarpații de Curbură le prezintă celorlalți oameni din sat ultima lui invenție: limba română. E o limbă care aduce cu latina, dar are avantajul că nu mai înțelege toată lumea ce zici atunci când mergi cu tovarășii la furat în Italia. Limba română se dovedește o limbă de succes și, o mie și ceva de ani mai târziu, e predată peste tot în școli și chiar vorbită cu greșeli de miniștri ai Educației.
1330 – Vești proaste pentru elevi. Basarab îi învinge pe unguri la Posada, adăugând materie suplimentară și greu de reținut în manualul de istorie. Elevii valahi și-ar fi dorit ca Basarab să piardă, măcar nu mai vorbea nimeni de bătălia lui și rămâneau cu mai puțină materie de învățat pentru Bac-ul la istorie.
1395 – Sultanul otoman Baiazid primește un dureros 3 la istorie, pentru că, în discuția în versuri cu Mircea cel Bătrân de dinainte de bătălia de la Rovine, presupune că lupta de la Nicopole a avut deja loc, deși avea să se desfășoare un an mai târziu. Greșeala lui Baiazid pune într-o lumină proastă sistemul otoman de învățământ, care nu-i în stare să scoată sultani cu cunoștințe decente de istorie.