1435 – Vine pe lume Klaus Werner Iohannis, într-un mic târg saxon din ținutul Vasluiului. Un copil retras și gospodar, micul Klaus a început încă de la o vârstă fragedă să-și confecționeze propriile jucării. Deși îndemânatic, Klaus era un copil foarte tăcut și necomunicativ. Se pare că primele lui cuvinte au fost: ”Mamă, tată, de-acuma sunt și eu mare, e timpul să plec la oaste”.
1458 – Tătarii trec Nistrul și invadează Moldova. În timp ce sătenii aleargă speriați în toate părțile, Iohannis îi privește melancolic pe arcașii tătari, gândindu-se că i-ar plăcea să călătorească la fel de mult. Oare ar fi de acord prietenii lui răzeși să organizeze și ei un raid devastator prin țările vecine? Și dacă da, ar fi de acord s-o ia și pe doamna Carmen?
1461 – Își face vacanța peste hotare, în Țara Românească. Localnicii se întreabă dacă n-o fi cumva vreun infractor căruia justițiarul Vlad Țepeș i-a tăiat limba.
1476 – Sultanul Mahomed al II-lea invadează Moldova. Iohannis urmărește cu atenție și preocupare înaintarea armatei otomane și speră că bătălia va fi tranșată pe cale pașnică, deoarece așa fac oamenii civilizați.
1480 – Ștefan cel Mare începe să le plătească tribut turcilor. Klaus Iohannis atrage atenția că această decizie deturnează Moldova de pe drumul integrării ei în Creștinătate.
1485 – Ajunge la un nou record personal: 234 de zile fără să spună nimic. Se pare că nu i-a fost ușor să ajungă la această performanță, deoarece după primele 200 de zile oricum a cam uitat limba.
1489 – Ipohondru din fire, Iohannis începe iar să nu mai vorbească cu nimeni după ce aude că unele chestii, poate și ciuma bubonică, se transmit prin viu grai.
1491 – Pentru că nu mai suporta trăncăneala oamenilor, Iohannis se retrage în pădure. Revine acasă după câteva zile, deoarece copacii i se par cam gălăgioși și obositori, în special atunci când bate vântul.
1499 – E anul în care Klaus Iohannis dispare complet din viața comunității. Apropiații bănuiesc că s-a deghizat într-un zid și a trăit tot restul vieții fără să mai scoată nici un cuvânt, urmărind însă cu atenție și preocupare tot ce se întâmpla, deși fără să anunțe acest lucru pe rețelele de socializare.