1948 – Andrei Pleșu vede pentru prima oară lumina zilei și rămâne perplex. Chiar nu credea că e posibil așa ceva, mai ales în România anului 1948.
1954 – Suferă un accident nefericit la joacă. Pronosticul medicilor e necruțător: micul Pleșu riscă să rămână siderat pentru tot restul vieții. Chestie ciudată, pe Pleșu asta îl lasă indiferent.
1963 – Are de scris o compunere despre vacanța de vară. Găsește o compunere din 1961 care se potrivește perfect și acum, semn că lucrurile nu s-au schimbat între timp și că trăim în continuare în zodia lui nenea Iancu, monșer. Profa de română vomită puțin în gură.
1967 – La Bac îi pică exact subiectul pe care-l pregătise cel mai bine: cât de puțină gramatică știu liderii politici din nuvela “Sobieski și românii”. Hatmanul Jablovoski, cel puțin, vorbea o polonă execrabilă, semn că n-avea pic de respect față de contribuabilul leș.
1970 – Se interesează care-i cea mai difuzată piesă la radio, ca să o desființeze într-un editorial pedant și nedrept pe care oricum nu-l citește nici un fan al piesei. Îi mărturisește lui Liiceanu că melodia aia lui, de fapt, îi place.
1989 – Pică regimul comunist. Rămâne perplex.
1990 – Ajunge ministru al Culturii, ceea ce chiar îl lasă siderat. Apropiații îl sfătuiesc să-și revină și să se apuce de treabă, pentru că-i foarte greu să faci ceva atunci când te miri continuu.
1999 – Eclipsa totală de Soare îl lasă perplex. Nu-i vine să creadă că Luna, așa micuță cum e ea, poate să proiecteze o umbră atât de mare încât să blocheze lumina solară. Oau!
2003 – Lucrarea Despre îngeri devine bestseller. Asta îi lasă perplecși pe mulți, în special pe românii mai slabi de înger.