1969 – Vine pe lume Dacian Cioloș. El s-a născut într-o Maternitate normală, fără figuri, alături de alți copii din popor, neașteptând nici un fel de tratament preferențial din partea asistentelor și a medicilor. Când a venit vremea ca părinții să-l ia acasă, a refuzat cu modestie, explicând că n-a făcut nimic special pentru a se bucura de acest privilegiu. Adică de ce tocmai el și nu alți copii de pe secție?
1976 – În timp ce alți copii de vârsta lui formau echipe de fotbal pentru a juca unii împotriva altora, Dacian Cioloș căuta membri pentru un partid de dreapta. Planul lui era să se joace de-a alegerile democratice cu partidele de la blocurile vecine.
1980 – Studiază, la limba și literatura română, schița “Puiul”, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, apreciind modestia și bunul-simț al puiului, care n-a acceptat să plece în țările calde, în condițiile în care știa că alte viețuitoare n-au parte de acest privilegiu.
1987 – Își descoperă pasiunea pentru tehnologie. Începe să studieze cu interes activitatea unui pionier al aviației mai puțin cunoscut, rămas în istorie ca primul om care s-a desprins de la sol și a călătorit la clasa Economy cu un aparat mai greu decât aerul.
1989 – În zilele tulburi ale Revoluției, iese în stradă și propune formarea unui guvern tehnocrat, urmând ca premierul să fie ales pe merit, în funcție de cine are cel mai mult bun-simț.
1998 – Dacian Cioloș e prins pe un aeroport din Germania cu o cantitate record de bun-simț asupra lui. El le-a spus ulterior polițiștilor că n-a declarat bunul-simț din modestie, ca să nu pară că se laudă cu asta.
2015 – Ajuns premier, Dacian Cioloș promite că va face din România un exportator de bun-simț în regiune. Se va ajunge, anunță el, în punctul în care peste 80% din necesarul de bun-simț și modestie al Europei de Est o să provină din România. Partea nasoală e că nu ne vom putea lăuda cu asta, din cauza modestiei.