1977 – Se naște Darius Vâlcov. Se pare că părinții visau pentru cel mic o carieră respectabilă, de intelectual sau finanțist. Nimeni nu se aștepta ca Darius să ajungă să presteze munci fizice dificile și să-și rupă spinarea cărând genți pline de bani și saci mari cu lingouri de aur.
1986 – Ia o notă de 10 la desen, după ce vine de-acasă cu o pictură de Renoir pe care o prezintă ca fiind a lui. Învățătoarea ține să precizeze însă că se putea și mai bine, iar nota de 10 e doar așa, de încurajare.
2005 – Se căsătorește cu Lavinia Șandru. Cu această ocazie, apropiații le-au urat celor doi casă de piatră cu pereți falși, ca să aibă unde ascunde tablourile de Picasso.
2007 – Darius Vâlcov le mărturisește unor prieteni că, dintre pictori, lui îi plac cel mai mult impresioniștii, deoarece prima impresie e cea mai importantă. La polul opus se situează pictorii cubiști, adică ăia care nu pot picta dacă nu și-au pus în whiskey două cuburi de gheață.
2012 – Darius aleargă disperat de la un non-stop la altul, după ce descoperă că taximetristul n-are să-i dea rest la un lingou de aur.
2013 – Mai mulți colecționari de artă îl acuză pe Vâlcov de escrocherie, motivând că pereții în care și-a ascuns tablourile erau, de fapt, falși. Se duce vestea că Darius Vâlcov e unul dintre cei mai mari falsificatori de pereți de la noi din țară. Sute de români care vor să aibă pereți falși în casele lor apelează la fostul primar al Slatinei, doar pentru a se lăuda că au în casa lor un perete semnat de Picasso, Renoir sau Cocteau.
2014 – Ajuns ministru de Finanțe, Darius Vâlcov sugerează că ar trebui să avem la buget și bani nedeclarați, pe care să-i ținem cash, ascunși în casa unor săteni din județul Olt.
2015 – Darius Vâlcov le explică procurorilor că tablourile lui nu sunt foarte valoroase. Da, într-adevăr, are niște tablouri semnate de Nicolae Grigorescu, dar nu e vorba de Nicolae Grigorescu pictorul, ci de stația de metrou cu același nume.