1946 – Vine pe lume Ilie Năstase, un copil sănătos, de culoarea laptelui. Năstase le-a adus părinților multă bucurie, pentru că a fost primul număr 1 mondial în clasamentul ATP din acea familie.
1953 – Suferă privațiunile vieții în comunism. Familia lui era atât de săracă încât nu-și putea permite să-l plimbe prin lume, pentru a vedea oameni din alte culturi pe care să-i insulte.
1961 – Năstase începe să practice tot mai serios tenisul, denumit în epocă și sportul de culoarea laptelui.
1968 – Moment epocal în istoria tenisului. E introdus fileul, pentru a-i împiedica pe adversarii lui Năstase să vină peste el și să-l bată, sătui de atâtea insulte.
1970 – Deși un jucător de succes, Ilie Năstase e tot mai frustrat de posibilitățile limitate ale tenisului. I se pare aiurea, de exemplu, că n-are un microfon acolo, în teren, ca să audă toată lumea ce strigă la adversar.
1972 – Ajunge, pentru a treia oară, în finala Cupei Davis, împreună cu Ion Țiriac. Termină pe locul doi, crezând că ăsta e locul pe care trebuie să te clasezi ca să câștigi Salatiera de Argint. N-a fost așa.
1987 – Devine iar melancolic apropo de popularitatea scăzută a tenisului. Știe că acest sport poate mai mult. Se gândește că, într-o lume fără baseball, toți șoferii nervoși ar umbla cu o rachetă de tenis în portbagaj.
1991 – Se laudă că a făcut sex cu peste o mie de femei și că pe multe dintre ele chiar le-a întâlnit personal.
1999 – Ilie Năstase primește un avertisment dur din partea specialiștilor. Dacă vrea să treacă și el în mileniul următor, trebuie să-și schimbe glumele. Nu se știe prin ce miracol a fentat până la urmă sistemul.