1956 – Vede lumina zilei Victor Pițurcă, pe o vreme perfectă pentru nașteri. Se pare că selecționerul a venit pe lume direct în trening, deoarece întîrziase puțin și nu mai avea timp să se schimbe.
1972 – Pițurcă aproape că rămâne corigent la limba română, după ce pe trimestrul al doilea îi pică la teză o întrebare extrem de grea, la care nu știe să răspundă: De ce nu-l convoacă mai des pe Rusescu la națională?
1983 – În comunitatea jucătorilor de barbut, Pițurcă începe să fie marginalizat, reproșându-i-se că a dat în patima fotbalului, care, după cum se știe, nu-i un joc serios, deoarece depinde mult și de norocul pe care-l ai.
1986 – Câștigă Cupa Campionilor, cu Steaua. Pițurcă spune că în mare parte e meritul lui, deoarece, la loviturile de la 11 metri, el i-a dat lui Duckadam indicația tactică de a se retrage cu fundul în poartă.
1988 – Un bătrân înțelept îl sfătuiește pe Pițurcă să facă două lucruri pentru a părea mai inteligent: să deschidă gura cât mai puțin și să nu poarte breton. Pițurcă ține cont doar de primul sfat, lucru care se dovedește a fi suficient. Mulți ani mai târziu, revista Science îl va plasa în topul celor mai inteligenți oameni care poartă breton și umblă mereu în trening.
2000 – Califică naționala României la un Campionat European, însă este demis din cauza caracterului său. Pițurcă se dovedise a fi un antrenor dificil, care nu respectă indicațiile jucătorilor.
2008 – Lasă o impresie foarte proastă cu naționala României la Campionatul European. Mulți spun că a făcut-o din orgoliu, ca să arate ce echipă slabă a reușit el să califice la turneul final.
2012 – Fosta amantă îl dă în judecată pe Pițurcă, pentru a-l obliga să-și recunoască fiul și să plătească pensie alimentară. După ce convoacă rapid o echipă alcătuită din cei mai în formă avocați, Pițurcă mărturisește că e mulțumit și să piardă procesul la un scor rezonabil, de maxim câteva mii de euro pe lună până la majoratul copilului.
Publicat în Cațavencii, nr. 12 (90), 2013