Blaga, cu faţa lui de buldog şi mandibula de hipopotam, cu aerul de ministru de Interne şi damful de tărie-n nări, poate, într-adevăr, să inspire teamă. Asta însă se întîmplă iarna. Cînd vine vara, cum a venit şi anul acesta, omul nostru merge la plajă, unde-şi dă jos costumul.
Atunci, bestia politică, negociatorul cu nările înfoiate după fiecare adiere de sînge, se transformă într-un ghem de carne foarte hazliu, pe care un sculptor orb a lipit două ţîţe de maimuţă bătrînă. Devine, brusc, un fleica nimeni!
Burta nu e burtă care să amintească de farmecul discret al berăriei, iar vergeturile sînt tranşee adînci săpate de exploziile pielii întinse peste turme de porci. Aceeaşi imagine ne-au oferit-o şi Videanu, şi Vlădescu – alţi doi bărbaţi care şi-au tratat corpul ca pe-o curvă ieftină. De ce arată aşa nişte oameni care-şi permit şi altceva decît o felie de parizer între două franzele şi un pet de Noroc ca să alunece pe gît ghiuleaua de cocă şi chimicale?
Probabil pentru că sînt ţărani de-ăia de la oraş care se mai închină şi-acum la ceafă de porc cu cartofi prăjiţi. Asta la felul întîi, că la felul doi cer două cefe cu două porţii de cartofi prăjiţi. Este jignitor cînd auzi că au amante, că s-au încurcat cu secretara şi mai ştiu eu ce. Dezbrăcaţi şi fără să-şi lipească bancnote pe corp, au în faţa femeilor aceeaşi trecere ca bărbatul fără picioare din tramvaiul 41 sau arsul de la Coloane, din Romană. De fiecare dată cînd simţiţi că vor să vă prostească, imaginaţi-vi-i la plajă (îi şi puteţi vedea, în unele tabloide). Şi dacă nici aşa nu vă par destul de ridicoli, imaginaţi-vi-i la nudişti unde ar fi prinşi, foarte probabil, cu ocaua mică.