Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Moș Crăciun & Co: Forţa a fost cu noi, dar pe jumătate

Zoom Moș Crăciun & Co: Forţa a fost cu noi, dar pe jumătate

Da, da, de trei ori da! Sîmbătă, 15 decembrie, s-a scris „cel mai rapid roman al tuturor timpurilor“, Moş Crăciun & Co. Asta se ştie. Eu, Simona Tache, Ioan Groşan şi Mihai Radu, am fost în tranşee, cu armamentul computeristic din dotare, alături de alţi 49 de scriitori. Ceea ce, cu siguranţă, nu bănuieşte nimeni e că două ghinioane pur româneşti erau să găurească corabia editurii ART şi să scufunde recordul.

După ce autorii s-au înghesuit în săliţele Facultăţii de Matematică, de la etajele doi şi trei, după ce au aşteptat cam o oră rezumatul/sinopsis-ul romanului, după ce au deschis calculatoarele, după ce au urlat spre IT-ist: „N-are tastatură românească!“, după ce au accesat platforma interactivă http://collabedit.com/ şi şi-au introdus parola… Ei bine, tăcerea alintată de 53 de tastaturi a fost spartă de primele urlete: „Se blochează!“, „Îmi fuge textul!“. Am aşteptat să se potolească furtuna inerentă începuturilor. Am înfipt voiniceşte pointer-ul în brînza capitolului care-mi fusese repartizat şi… pauză. O pauză sub formă de fereastră, în care scria: „Aţi depăşit 25.000 de semne“. Rînd pe rînd, acelaşi mesaj a apărut pe toate ecranele. IT-istul şi-a desfăcut braţele, neputincios: „E de la soft, nu-i de la noi!“. Bogdan-Alexandru Stănescu, cel mai conştiincios, cel mai harnic şi care apucase să scrie cîteva mii de semne, le-a văzut dispărînd în neant. La fel, pentru toţi ceilalţi. Încercările succesive de a salva cîte ceva, prin prea-românescul copy/paste, au fost refuzate ritos de platformă. (Patent american.) Trecuse deja o oră. Organizatorii s-au gîndit să abandoneze lupta şi să se ascundă în gaură de şarpe pînă va fi trecut furtuna. În disperare de cauză, li s-a cerut oamenilor să rescrie în Word sau Wordpad şi – să vezi minune – nici unul n-a cîrîit, nimeni nu s-a ridicat înjurînd. Cuminţi ca nişte elevi asupriţi de o dirigintă nărăvaşă, s-au pus din nou pe lucru, de la început. Deja intraserăm în depăşire. Am prelungit termenul de închidere a textelor de la 14,15 la 15,15. Unde mai pui că trebuia să luăm, la sfîrşit, document cu document şi să-i găsim locul. Cei patru corectori, veniţi cu noaptea-n cap, s-au îmbrăcat şi au plecat politicoşi. Şi trişti, îndrăznesc să cred.
Al doilea ghinion a plesnit la paginare: textul a intrat, cartea s-a umplut, tipografia şi-a suflecat mînecile – şi nimic. Programul, dat jos legal de pe Adobe.com, refuza să producă PDF-ul salvator. Tehnoredactorul l-a sucit, l-a bibilit, a salvat într-o versiune mai veche. A încercat print to file. Nu şi nu. (Eu eram vinovatul, eu dădusem link-ul către un trial nefuncţional.) Apoi, acelaşi program, plictisit de atîta românism, de măcelul care avea să lase în urmă plete smulse şi înjurături meşteşugite, şi-a băgat minţile-n cap. Din senin, comanda export as PDF a funcţionat. Nimeni nu a putut explica şi nu va explica vreodată fenomenul. A­cum e clar. Chiar a fost un record românesc 100%.
Conceperea şi scrierea au durat 5 ore şi 35 de minute, deci cu o oră mai mult decît timpul efectiv de lucru, iar intervalul dintre start şi primul exemplar, 9 ore, 5 minute şi 8 secunde, e cu cu o oră şi jumătate mai lung decît adevărul gol-goluţ. Băieţii buni de la Guinness Book nu vor şti asta niciodată. De-aş fi românul cel verde şi mioritic din cărţile proaste, aş zice: „Conspiraţia mondială nu doarme niciodată!“. Dar eu nu sînt el. Lansarea e miercuri, la Bastilia. Librăria, nu închisoarea!

Publicat în Cațavencii, nr. 50, 19-25 decembrie 2012

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint