Cel mai greu e să vorbești și să glumești pe seama prietenilor dispăruți. De trecut te desparți rîzînd – e nițel mai greu cînd vine vorba de ei. Din mîndra noastră ceată (Aer cu diamante, 1982 și Cinci, 1982) am rămas cam jumătate. Eram nouă, ca la Vaslui, și cu sergentul Tudor Jebeleanu, zece. Dar ei, prietenii din cercul poeților dispăruți, nu mi-ar ierta niciodată dacă aș jeli și mi-aș smulge părul. Așa că hai să-i pomenim pe rînd, fără teama de a greși, cînd îi voi pune să rîdem de ei.
Mariana Marin avea un haz nebun, chit că era serioasă ca o vestală și miorlăită ca o pisică pe cuptor. Într-o frumoasă dimineață a lui 1984, Dorin Tudoran, care se afla în plină grevă a foamei, se pomenește că-i sună cineva la ușă. Plictisit, deschide, convins că va mai trage o înjurătură securiștilor care mișunau în jurul casei. Cînd colo, o fată uscățivă, cu ochii mari și cu un buchet de flori rupte din spațiul verde din jurul blocului. I-l întinde și-i spune: „Dorin Tudoran, te iubesc. Ce vrei să fac pentru tine? Orice!”.
Nino (Ion Stratan) era altă lighioană. M-am dus o dată să-i duc sau să-i iau ceva. Pe vremea aia, era combinat cu Domnița Petri, o altă poetă poetă teribilă a generației (emigrată, între timp, în SUA, unde lucrează pentru Adobe). „Bătrîne, zice el, stai așa, nu rosti nici un cuvînt! Să pun mai întîi de o cafea, să dăm bici circuitelor.” Rămas la vorbe cu Domnița, i-am ascultat toată jelania și am rămas așa de marcat că, întors acasă, am hotărît pe loc să mă căsătoresc cu fata cu care trăiam. Întors din bucătărie, Nino mi-a zis, pe loc, lista de cărți inventate, în buna tradiție a Bibliografiei generale: Mihai Boamfă, Sandu Tîrîlă – Duios Anastasia trecea, Mucius Scævola – Simptomele gripei.
Sandu Mușina mi-a fost coleg de armată, împreună cu Traian T. Coșovei. Subțirel, ardelean și cu ochi albaștri, m-a spart într-o seară de noiembrie, cînd a decretat că el nu mai citește alți autori, ca să nu-l influențeze. Iar noi, poeți ratați și filologi, pierduți într-o mare de sportivi, am aprobat cu entuziasm: „Să nu-mi influențeze nimeni eul propriu și personal, că-l sparg”.
Ultimul pe listă, cu voia dvs., e Traian, care, într-o toamnă de la sfîrșitul secolului trecut, mi se confesa în spume, povestindu-și ultima aventură erotică. Așa am aflat cum a dat, taur furios, douăzeci și patru de numere, într-o zi, iubirii vieții lui. „Am dat-o gata!”, s-a umflat în pene. „Bine, don’ Traian, da’ parcă la mare, cînd ai făcut febră, depășiseși recordul mondial la puls!” M-a privit cu milă, apoi mi-a scos o revistă porno unde scria, negru pe violet: XX a abandonat filmarea după 60 de ejaculări într-o singură zi de filmare”. Am tăcut, complexat.
Ei au fost prietenii mei. 2003, 2005, 2013, 2014. N-aveți nici o grijă. Rîdem, plătim.