Jurnalul lui Nicolas Sarkozy
30 noiembrie – Mă gândesc tot mai serios să le fac grecilor oferta aia imposibil de refuzat: eu le dau lor 300 de euro, iar ei pleacă din zona cu acelaşi nume. Deşi parcă văd că după două săptămâni vin iar pe capul meu şi-ncep să mi se tânguie pe la uşă, cerând să le plătesc datoria publică.
2 decembrie – Ministrul meu de Finanţe mi-a dat un argument foarte bun pentru introducerea eurobondurilor. Dacă apelăm la acest mijloc de gestionare a datoriilor suverane, la următoarele summit-uri UE o să-mi pot face intrarea spunându-le misterios celorlalţi şefi de stat: „Numele meu este Bond. Eurobond“. Ah, ce-o să mai râd de Merkel! Săraca, nu se prinde la glume şi se uită mereu la mine ca la ultimul tâmpit!
5 decembrie – În ultimii ani, numai cine n-a vrut n-a intrat în Uniunea Europeană. Ce-i aia Uniune cu 27 de membri? Păi, ce-i aici, bar de negri? Din păcate, cum nu putem să dăm pe nimeni afară, nu ne rămâne decât o o singură soluţie: să facem în interiorul UE o uniune mai mică, în care să nu intre toţi săracii. Pentru ca atunci când România va fi admisă şi în asta, să înfiinţăm o UE şi mai mică, şi tot aşa. Mă sperie totuşi gândul că România se va integra într-o zi şi în Franţa.
Jurnalul Angelei Merkel
1 decembrie – În aceste momente extrem de dificile pentru moneda unică, îmi tot vin în minte eforturile pe care le-au făcut rudele noastre mai sărace, est-europenii. E de apreciat mai ales felul în care românii au strâns cureaua. Ei cum au putut şi grecii nu pot? Doamne, cu câtă cumpătare au acţionat acei eroi ai crizei! În loc să cheltuiască aiurea bani pe autostrăzi, spitale şi un trai decent, au preferat să rămână cu ţara aia a lor de tot căcatul, numai să se încadreze în bugetul de austeritate.
2 decembrie – Nici nu vreau să aud de eurobonduri. Pariez că Sarkozy le-a propus doar ca să poată el face gluma aia tâmpită cu James Bond. Singura glumă mai proastă pe care am auzit-o e aia, spusă tot de el, cu un grec, un italian şi un portughez care intră într-un bar, dar sunt imediat daţi afară pentru că n-au nici un ban la ei.
3 decembrie – Puţină disciplină fiscală n-ar strica. Mă gândesc tot mai serios să le trimit grecilor un instructor care să facă militărie cu ei. Trezirea la 5 dimineaţa, la 6 pornesc în pas alergător către ghişeul unde îşi plătesc impozitele, la 7 se încolonează în ordinea înălţimii la coadă, iar până la 9 îşi achită toate dările către stat, pentru că la 9 şi jumătate cel târziu trebuie să ajungă la serviciu. Bine, şi eu o să am de pătimit. Iar or să mă facă grecii nazistă şi or să-mi scoată în evidenţă mustaţa aia discretă, pe care mi-o epilez cu greu în fiecare dimineaţă.