Mai repede revine Gică Hagi ca jucător la Națională decât să se întoarcă Mihai-Răzvan Ungureanu în politică.
Omul a răposat politic acum niște ani. Nu că ar fi avut niște semne vitale ceva de speriat până în acel moment. Momentul culminant al elitistului scârbit de vulg a fost când a ridicat oastea ungurenilor și a vrut să plece la atac. Nu doar că era singur, dar râdea și calul sub el.
După doi ani de muțenie, după doi ani de nimic, MRU se bagă-n vorbă ca chiloții-n fund. A postat pe Facebook despre Crin Antonescu. Deci, după doi ani de tăcere – impusă, autoimpusă, nici nu contează –, ce-l scoate pe el din minți este o posibilă candidatură a lui Crin Antonescu la europarlamentare. Asta a trezit-o din morți deci pe caricatura politică numită MRU. Ce să spunem, dacă nu un sincer ”Mulțumim, Crine, credeam că anul ăsta nu ne vom distra!”.
MRU nu a fost niciodată om politic cu totul – el a fost și om politic. Pe lângă altele: Servicii, dator la bănci, arogant, tânăr de viitor. Deci Servicii.
Nu m-aș mira ca MRU să fie trimis tocmai pe ideea ”Să unim tinerii!”. Aici incluzându-i pe cei din USR și pe cei de la PLUS. Și, ca la un semn, din boschetele istoriei, să apară acum indivizi de la unitatea lui MRU, vezi Doamne, înnebuniți să facă ceva pentru țară, mai ales acum, când se mobilizează ”altfel” de oameni. Că asanarea vieții politice, că competențe, că limbi străine, că… Exact, cunoaștem povestea.
Ce face MRU acum? De-a ce se joacă el? Cel mai probabil, schelălăie după un post de europarlamentar. Tocmai și-a scos țâțele la fereastră: dă din gură și poate îi apare vreo ofertă. Pentru un loc eligibil pe liste, omul arată că e dispus să dea cu gura.