Garcea, adică, contra lui Vanghelie la sectorul 5. „Cînd o glumă se ia în serios“ contra lui „Se-ngroaşă gluma şi nesimţirea în mandat“.
Rep.: Cine candidează? Garcea sau Mihăescu?
Mugur Mihăescu: Garcea este notorietatea unui personaj, din fericire, fictiv. Acum Mugur Mihăescu candidează contra unui personaj cît se poate de real.
Rep.: Cum este?
M.M.: Ca om, nu-l comentez. Ca primar, are pecetea acolo: sectorul 5, jalea lui Dumnezeu.
Rep.: Şi?
M.M.: În Centrul Istoric, cînd am venit, îmi ziceau toţi că-s tîmpit, că-mi îngrop banii de pomană. După doi ani, după ce mi-am renovat casa, cu asociaţia înfiinţată, uite că am reuşit să facem presiuni pentru reabilitarea Centrului Istoric. În doi ani am făcut ceea ce alţii n-au făcut în douăzeci. Eu zic că mă descurc.
Rep.: Banii sau Garcea?
M.M.: Nu. A fost presiunea bunului-simţ. Acasă stai în mizerie? Acasă îţi faci curat. Acasă la mine, în Pipera, mergeau bonele cu cărucioare de o mie de euro, cu cizme, prin noroi. Am asfaltat drumul din banii mei. Stradă mare, 330 de metri, figurează acum reabilitată, bineînţeles, de Primărie. Nu ştiu, am un elementar bun-simţ.
Rep.: Ţi-ai terminat glumele?
M.M.: Ştii cum e? Eu am vîndut glumele alea, vorba lui Arghezi, din mucegaiuri, bube şi noroi am încercat să fac ceva, dar cînd vezi că nu poţi şi nu poţi schimba cu gluma, că au pielea cam groasă, atunci le dai în cap cu fapta, cu ceea ce demonstrezi că poţi să faci. În plus, mie mi-a plăcut toată viaţa să fac o bucurie oamenilor. La TV, aici în Lipscani. Parcă este un ozeneu starea de normalitate în România, aşa se bucură românul cînd vede lucru frumos.
Rep.: Am fost iarna la pub-ul tău. Iarna, am stat acolo în vitrină. Mă trăgea frigul şi nimeni nu mă servea. Mi-am zis: tare îl mai păcălesc ăştia pe Mugur!
M.M.: Nu m-a păcălit nimeni. Cum, prin termopan te trăgea frigul?
Rep.: Da. Sînt puse şui termopanele astea.
M.M.: E strada în pantă, să ştii, dar altfel, nu cred. Strada o ia la vale.
Rep.: Ce-i cu viaţa asta a ta?
M.M.: E a mea. E frumoasă. Frati-miu are grijă de biznis, eu ce să fac? Am timp să fiu cetăţean. Fiecare alege cum îşi aşterne. Dacă lumea nu vede pe cine pune ştampila, nu-i treaba mea.
Rep.: Te duci în ţigănie?
M.M.: Nu, dom’le. La cei cumpăraţi, nu. Nu calc. Ce să fac acolo?
Rep.: Ştii pe unde trece curentul, trec ţevile de apă?
M.M.: Curentul trece de la stat la ei. Pe unde trec ţevile nu-i treaba mea. Eu coordonez nişte oameni care ştiu astea. Dacă primarul ştie de toate ajunge un fel de Dorel. Eu centrez, eu dau de toate.
Rep.: Eşti cam uşor de vrăjit.
M.M.: Naiv sînt, dar şi cu bun-simţ. Nu vreau să cumpăr voturi, nu vreau să fac spectacole, nu dau mici, fără ciordeală. O să merg din uşă în uşă şi o să-i întreb dacă le place în ce casă stau.
Rep.: Ai uitat de glumă.
M.M.: Sînt om, asta nu înţelegi. Om, ieri am auzit nişte bancuri mişto. O ştii pe aia cu musca şi păianjenul?