USR a reușit să transforme campania Elenei Lasconi într-o chestiune de partid. Asta pe de o parte. Pe de altă parte a reușit să iasă în spațiul public cu tot ceea ce acest partid are mai urât: oameni care se disprețuiesc, băieți gata oricând să-și ia capul în niște ședințe mai mult sau mai puțin statutare, pentru ca în final să se arunce cu plângeri penale în ventilator.
Partea cu banii de campanie este atât de meschină, iar vocația bisericuțelor din acest partid l-ar face invidios până și pe Patriarhul Daniel.
Mirarea cea mare e cum de acest partid mai există. Acest partid care e multe partide, deși se înghesuie toate într-un scor atât de mic, și-acela făcut conjunctural, odată cu venirea Elenei Lasconi de la țară ca să ne salveze de „sistem“.
Întrebarea corectă pentru USR e: mai există ca partid azi? Sau e o intersecție de găști, de fani și de candidați?
Rar un partid s-a făcut de râs cu atâta poftă!
Adică Măscăriciul are și el funcția sa, dar la un moment dat se dă la o parte pentru că începe spectacolul pentru care s-a plătit bilet.