Ce nu poți reproșa instituțiilor statului român e o eventuală lipsă a capacității de a conștientiza problemele cu care se confruntă populația. Nicăieri nu o să găsești un șef de instituție, primar, senator sau deputat care să nu știe că are pe lângă el copii defavorizați, fără acces la educație. Nici unul nu va spune că habar nu are de faptul că mulți oameni, care muncesc 12 ore pe zi, trăiesc sub limita sărăciei. Nici unul nu va spune că nu știe că fiecare metru pătrat de șosea de pe teritoriul României e foarte probabil viitorul mormânt al unui șofer fără noroc. Toți știm și ei știu, dar ce e cu adevărat de domeniul fantasticului e modul în care toate aceste entități înțeleg să rezolve problemele: cu bani mulți. Cât mai mulți. Iar sumele sunt aproape de fiecare dată invers proporționale cu rezultatele.
Când din ce în ce mai multă lume a început să observe cum din ce în ce mai multă lume pleacă la drum cu mașina și se întoarce cu dricul, ne-am dat seama că România nu e cel mai bun loc în care să conduci o mașină. Așa am descoperit cu sinceră uimire că drumurile sunt înguste, slab sau deloc iluminate, pline de gropi și foarte costisitoare pentru șoferi. În orașe, am descoperit că e aglomerat din cale-afară, că intersecțiile sunt aiurea gândite, că mai mult circuli căutând, de fapt, un loc de parcare – și lista poate continua. Și ne-am plâns primarilor din localități, așteptând ca, asemenea lui Moise, să ne mâne prin labirintul aglomerației urbane.
La Slobozia, autoritățile au răspuns prezent. Și în timp ce răspundeau, au cerut Uniunii Europene 10 milioane de lei, bani cu care să fie implementat un “Sistem inteligent de trafic management și monitorizare bazat pe soluții inovative”. Că despre asta e vorba: ai gropi cât casa în asfalt, oamenii nu încap câte doi pe trotuare, iar semafoarele sunt de pe vremea când nu exista culoarea verde, dar îți trebuie ceva creativ și inovativ. Cam ca și cum nu ai avea apă de băut, dar mintea ți-ar sta la un sistem de conducte care să aducă apă din ghețarii topiți de pe Marte. Ești idiot? Sapă o groapă. Sigur, banii de la UE s-ar putea să nu vină. Dar niște prieteni deja au înfulecat 100.000 de lei pentru un studiu de fezabilitate. Urmează proiectul tehnic, care costă 240.000 de lei, și alte cheltuieli de început. Dacă la final nu iese nimic, măcar ne-am simțit bine.