În timp ce țara încă discută dacă de Revelion e mai bine cu artificii sau fără, există concetățeni care au parte aproape zilnic de spectacole pirotehnice. Sînt cei de la granița cu Ucraina, în special locuitorii din estul și sud-estul țării. Le primesc gratis, de la ruși. Uneori sînt și anunțați pe telefon înainte, prin RO-Alert. Dar nu de fiecare dată. Nu întotdeauna numărul mesajelor de avertizare corespunde cu cel al căutărilor la care sînt trimiși militarii sau angajații MAI pe cîmpuri, prin boscheți sau pe unde mai primesc autoritățile vreun pont că ar fi drone sau resturi de drone. Pare greu de crezut, dar la noi încă se merge pe apărarea strămoșească, unde zvonul, teama și mersul tiptil sînt instrumente de bază. Ca să pară că se face treabă și că oameni destoinici și de nădejde stau de strajă patriei, se preferă tăcerea brevetată în mandatul lui Iohannis și dusă mai departe, ceva mai ezitant, de noul regim. Să nu panicăm populația, să fie liniște, să nu vină ăia de la presă peste noi, să ne pună sute de întrebări, să nu scriem rapoarte peste rapoarte. Cam asta reiese din relatările unor angajați din sistem, obosiți să orbecăie după obiecte zburătoare care se prăvălesc nestingherite pe teritoriul nostru.
Consultînd chiar date oficiale oferite de MApN, e dificil de estimat cîte drone sau obiecte
zburătoare ostile au ajuns în România de la începutul invaziei ruse în Ucraina. S-au raportat în jur de 40 de situații în care s-au găsit fragmente în țara noastră. La capitolul intrări și survoluri de voie în spațiul aerian românesc au fost aproximativ 13. Dacă îi ascultăm și pe cei care le caută și uneori le mai și găsesc cu aripile frînte de la ghioagele țăranilor, numărul ar putea fi mult mai mare. De parcă am încerca să ne furăm nouă înșine pînă și casca de protecție, nu doar legendara căciulă. Iar diferența dintre ce se constată la firul ierbii și ce se raportează oficial poate fi oricînd calculată în morți și răniți.