Când a auzit că trebuie să candideze, Cătălin Predoiu a făcut fața unui urs panda chemat să participe la Olimpiadă, în proba de 100 de metri.
I se citește pe față deranjul și i se văd urmele de la modelul pernei alături de care a condus până acum guvernul din umbră al PNL.
De ce naiba Cătălin Predoiu strâmbă mecla când i se propune din partea unui mare partid să candideze pentru Primăria Bucureștiului?
Cum s-a ajuns ca Predoiu, un bâlbâit mintal, să facă mofturi, să aibă toane când i se propune să candideze – cu șanse reale, să zicem – pentru prima Primărie a țării? E ca și cum ai auzi că Valerică Zgonea nu-i pupă mâna lui Iliescu atunci când se înființează ăl bătrân la partid.
Ca mai toți liderii partidelor politice, Predoiu așteaptă ca partidul să câștige alegerile, să se rostogolească așa, naiba știe cum, niște cifre mari în alegeri, o forță impersonală, un daimon liberal care posedă partidul și-l face să câștige, în timp ce “greii” săi stau și freacă zațul cafelei în dinți pe la ședințe.
Ce s-ar putea consemna în dreptul acestor băieți ca muncă pentru victoria partidului?
Apariții TV? Să fim serioși. Când apare Predoiu la TV știi că în toate casele se aude acel “Da’ chiar nu e nici un film bun la HBO?”. Are discursul lui Blaga, doar că nu e Blaga. Pentru cei care au deschis mai târziu revista: Blaga e ăla cu fălci imense, Predoiu e ăla sâsâit.
Bun organizator? Predoiu?
Are priză la oameni? În 2008 a candidat pe listele PNL pentru un loc în Parlament. A luat 28% într-un colegiu din Buzău, un anume Marian Ghiveciu, de la PSD, scoțând 46%.
E iubit în partid? Da, atunci când se zvonește că ar vrea să plece din politică.
E ceva în cariera lui de care liberalii își amintesc cu respect? Da, momentul în care PDL face guvern cu PSD și Predoiu refuză invitația lui Băsescu de a fi ministru în Guvernul Boc, motivând că el nu e traseist, nu poate să părăsească PNL pentru o funcție. Acesta e motivul pentru care nu a deținut funcția de ministru al Justiției în toate guvernele Boc plus MRU.