A fost Noaptea Albă a Muzeelor? Nu-mi spuneţi, aţi fost cu toţii să vă culturalizaţi pînă dimineaţa. Sincer, vă admir pentru tenacitatea şi pofta de frumos şi, daţi-mi voie să adaug, sînt ferm convins că nu v-aţi înghesuit ca ghiolbanii doar pentru că era moca, la fel ca micii electorali. De fapt, ştiu sigur că aţi da iama în muzee şi contra cost, numai să fie deschise noaptea. Şi să aibă bere la halbă. Şi muzică de club. Şi gagici în chiloţi, dansînd lasciv pe exponate.
În altă ordine de idei, pun pariu cu voi că aţi ratat fix muzeele esenţiale, c-aşa se-ntîmplă totdeauna cînd oferta e prea bogată. Dar nu-i nimic: citiţi, notaţi conştiincios şi pregătiţi-vă pentru data viitoare:
1) Muzeul falusurilor din Reykjavík – În ciuda a ce-aţi putea crede, muzeul în chestiune nu oferă „fix p*la“, asta fiind exclusiv treaba statului român. Sau chiar statul român, uneori e greu să facem diferenţa. În orice caz, muzeul e cît se poate de serios şi oferă privitorului o orgă de exponate aparţinînd „tuturor speciilor din Islanda, fie ele terestre sau din apele teritoriale“. De la balena albastră la şoricel şi de la troll la elf (pentru că oamenii nu se jenează să adauge şi creaturile fantastice), expoziţia include peste o sută de exemple şugubeţe şi, dacă vă plîngeţi că varianta umană nu există, avem două răspunsuri: 1) mai sugeţi şi voi burta cînd vă uitaţi în jos şi 2) finala pierdută de Bayern a dus deja la negocierea unui contract de sponsorizare cu mama lui Arjen Robben.
2) Muzeul paraziţilor din Tokyo – Deşi România abundă în alternative volante, zise şi „potaia aia rîioasă, adusă în scara blocului de baba nebună de la 3“, varianta japonezilor e de 3,17 ori mai interesantă şi 100% mai sigură. Cei patru experţi fondatori au adunat peste 300 de paraziţi, toţi însoţiţi de exemplificări clare ale efectelor sinistre de care sînt capabili. Vedeta expoziţiei este o tenie de vreo 9 metri, crescută cu grijă maternă de o turistă care, pe vremuri, aprecia dubioşenii gen sushi. Asta aşa, ca să vă fie învăţătură de minte cînd poftiţi chestii orientale: comandaţi doar şaorma de la ţiganul din colţ. Tenie tot găsiţi, da’ măcar e patriotică.
3) Muzeul artei proaste din Boston – Chiar există şi o duce binişor. În timp ce americanii îi calcă pragul murmurînd snob „Hai să vedem ciudăţenii“, europenii ies nelămuriţi şi se întreabă dacă n-au nimerit cumva într-o expoziţie de artă americană obişnuită. Vestea bună e că exponatele se schimbă constant, dovadă că nu artiştii contemporani dau prin gropi, ci doar că s-au reorientat spre vernisaje obţinute moca. Vestea proastă? Pînă şi muzeul ăsta a refuzat statuia lui Traian: „Cu asemenea că… donaţii să contactaţi Muzeul Canalizării din Paris!“.