► S-a închis Giga TV. Cu excepţia ultimilor angajaţi rămaşi, care nu şi-au luat salariile de trei luni de zile, nu plânge nimeni. Ba exagerăm: mai plânge Pinalti, după cele două milioane şi jumătate de euro pierduţi cu această fantezie pe care colegii de partid n-au vrut să o susţină investiţional. Era şi greu, când vedeta televiziunilor aservite este B1, şi nici pentru aia nu există suficienţi bani, singurele plătite la zi fiind megastarurile cu epoleţi, în timp ce simplii angajaţi numără, deja, mai bine de 30 de zile de la ultima leafă.
► Remarcabilă, în continuare, grija pe care o are CNA de a nu amenda derapajele constante ale lui Radu Banciu. Nu există emisiune în care personajul să nu-şi dreagă vocea de instalator gâjâit cu două-trei jigniri direct la adresa celui pe care el însuşi îl numeşte „Căcărău“. Rău sau bun, Antonescu nu se bucură de simpatie printre puţinii neuroni nealcoolizaţi ai Narcisei Iorga, astfel încât de fiecare dată când idolul coafezelor intelectuale sare calul, Narcisa Iorga nu se repede cu cererea de suspendare a emisiei, ci pune în mod repetat mânuţa tremurândă pe scăfârlia lui Banciu, aşteptând ca acesta să-şi finalizeze imprecaţiile. Şi, poate, are dreptate. De ce să mai penalizezi un om şi aşa afundat în datorii? Căci, de când ne-a anunţat că „româncele au feţe de curve“, ne este din ce în ce mai clar că, toată viaţa, Banciu a fost nevoit să plătească pentru sex.
► Ne îngrijorează din ce în ce mai tare starea psihică a singurului român luat în calcul anual de către pariori pentru premiul Nobel. Sunt câteva săptămâni bune de când editorialele domnului Cărtărescu dezvăluie semne din ce în ce mai clare de depresie profundă. Într-un text recent, poetul profeţea ieşirea României din UE şi NATO, iar în altul ne spunea că Resurse Umane Patapievici este un erou, apreciat doar de domnia sa şi de un cititor al Dilemei vechi. E trist şi, în acelaşi timp, aşa cum spuneam, îngijorător. E tristă ţara în care poeţii se simt atât de apăsaţi de creditele imobiliare încât ajung să scrie orice, e îngrijorător că tismăneni, mihăieşi şi liiceni îi adâncesc poetului angoasa, în speranţa că drama acestuia îi va mai scoate în faţă şi pe ei, pe post de lustruitori de monumente funerare.
Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012