Pe la sfîrşitul anului 2003, arendaşii regimului PSD năduşeau la greu. Funcţionari cu geanta, uşieri cu sacoşa, secretari ai guvernului cu valiza şi miniştri cu portbagajul cărau cu toţii, alături de mormanele de bani, o întrebare-pariu: o fi făcut Şefu' miliardul? În imaginarul cabinetului Năstase, miliardul personal de euro devenise un obiectiv mai serios decît intrarea României în structuri atlantice sau europene.
La toate nivelurile partidului-stat, şpaga era culeasă harnic şi organizat, ca o recoltă binecuvîntată a fiecărei clipe. Nu existau pauze, nu existau excepţii, nu existau limite. Nu existau sume prea mari, nu existau sume prea mici. Tot ce se putea lua, se lua. Colectivul de încasatori lucra cu energie coreeană şi cu disciplină nemţească. Deasupra tuturor, trona Însuşi. Aşa se raporta Năstase la eul său bogat. Spre el duceau ţevile, vasele lemnoase şi liberiene prin care urca seva economiei negre. Lăcomia lui Adrian Năstase ajunsese să pună pe gînduri psihiatria şi proverbele. Slugile apropiate îi aflaseră boală şi i-o întreţineau cu sume mari şi tablouri false. Cu ocazia unei zile de naştere a premierului, anticariatele din Bucureşti au vîndut tablouri-cadou de peste 400 000 de euro. Ai zice că Bizanţul lui Iustinian cel Mare a fost mai corupt, dar eu cred că istoricii şi procurorii mai trebuie să sape.
Năstase Miliard a lucrat atît direct, cît şi prin interpuşi. Legenda povesteşte că marile posesiuni agrare şi imobiliare au fost făcute prin grupul Bittner & Petrache. Banii de la Dinu Vamă, regina de atunci a frontierelor, ar fi venit cash, direct la Guvern, iar ieşirea lor spre căsuţele poştale din Nicosia ar fi fost asigurată cu valiza diplomatică. Aşa şuşoteau pe atunci coridoarele Palatului Victoria. Unele glasuri au trecut acum în tabăra Puterii, altele îşi exprimă amnezia la DNA. Se mai spune că o mare parte din comisioanele privatizărilor şi achiziţiilor militare s-au adunat în oraşele liniştite ale Confederaţiei Elveţiene. Se mai spune că acei bani nu pot fi atinşi decît cu riscuri de încarcerare şi că Bittner & Petrache au lăsat definitiv pe numele lor ceea ce Năstase trecuse doar temporar. Vorbe, dar fiecare dintre ele cîntăreşte ani de puşcărie.
Luni, s-a pronunţat o sentinţă. E pentru prima dată cînd închisoarea şuieră pe la urechea unui om atît de bogat. Condamnarea vine însă dintr-un caz minor, poate chiar nedrept în raport cu miliardul. "Trofeul calităţii" exprimă cazna ridicolă a unor procurori slabi. E ca şi cum ai pedepsi un violator pentru că a fumat după într-un loc nepermis.
Între 2000 şi 2006, presa a creat un dosar aproape complet. Năstase Miliard a lăsat atîtea indicii la locul faptelor, încît arată ca şarpele care a înghiţit un elefant.