Duminică, la Buzău, România a fost eliminată de Turcia. A fost baraj pentru Mondiale, ca la fotbal, ce coincidență! Doar că, în sportul cu mingea mică, turcii sînt un fel de San Marino la sportul cu mintea mică. Ne-au bătut cu șase goluri (31-37), după ce la ei am cîștigat noi la cinci (32-37). În istoria recentă, doar înfrîngerea cu Kosovo poate concura cu această rușine. S-a întîmplat în martie 2021, la București, scor 25-30, în preliminariile pentru Campionatul European, după ce la ei am făcut egal.
De data asta, ceea ce a impresionat a fost nesimțirea fără margini cu care a fost alcătuit lotul. În lumea handbalului românesc se știe că nepotismul e o parte importantă a strategiei de dezvoltare. Încă de la formarea primelor loturi naționale (14-15 ani), pe listele celor convocați apar nume consacrate. Sînt copii și nepoți de arbitri, conducători, antrenori, foști jucători mediocri. Pe lîngă ei sînt înghesuite pile grele, odraslele unor sponsori și decidenți politici. Pe locurile rămase se bat sportivii buni și talentați. S-ar putea spune că e o selecție foarte dură pentru cei care au doar valoare. Pînă la terminarea junioratului, mulți dintre cei buni primesc suficientă frustrare și nedreptate cît să-i determine să abandoneze handbalul. Cei mai inspirați o fac devreme, visătorii continuă să se amăgească pînă cînd își dau seama că au pierdut timp prețios în care puteau să facă școală sau să învețe o meserie.
Privind foaia de joc la meciul cu Turcia, vedem așa: Alexandru Andrei (nepotul selecționerului George Buricea), Ionuț Stănescu (fiul lui Rudi Stănescu, antrenorul cu portarii de la Națională), Liviu Caba (cunoscut antrenor de handbal în România) și Denis Ștefan (fiul lui Romeo Ștefan, un foarte influent și controversat arbitru din județul Prahova). În tribună a stat Călin Dedu (fiul fostului președinte al FRH, Alexandru Dedu). La Dedu și Caba găsim argumente sportive pentru convocare. Călin vine de la Dinamo, are meciuri în Champions League, posedă un fizic excepțional, e încă foarte tînăr și mai poate progresa. Caba joacă la Partizan Belgrad, într-un campionat nu atît de bogat ca al nostru, dar sigur mai sănătos. Și la feciorul lui Rudi Stănescu se pot observa urme de handbal, dar insuficiente pentru nivelul unei Naționale care are pretenții minime de performanță. Ar fi, totuși, de apreciat că joacă în Polonia, nu în confortabila Ligă a Zimbrilor, la adăpostul unui salariu bun, fără presiunea rezultatelor.
Dar la Alexandru Andrei și Denis Ștefan, lucrurile o iau razna complet. Primul e tîrît pe la toate echipele unde antrenează unchiul. A fost la Constanța, acum e la Timișoara. E nelipsit de la Naționala mare în mandatul lui Buricea, deși pînă la instalarea lui nu avea nici o selecție. Era și greu să-l cheme cineva din afara familiei, din moment ce valoric, pe postul lui, e constant printre cei mai slabi jucători din campionatul nostru. Deși joacă extremă, omul are vizibile probleme cu greutatea și cu deplasarea în teren. Se poate observa asta cu ochiul liber, nu trebuie să fii mare specialist ca să-ți dai seama că e chinuit la locul de muncă. Cred că Maricel Voinea e în pragul unui infarct de fiecare dată cînd îl vede aruncînd la poartă. Al doilea, Denis Ștefan, e un portar care joacă la Steaua, în liga a doua, unde nivelul este înfiorător de scăzut. Lumea din fenomen știe cîtă putere are tatăl său în handbalul românesc care e condus autoritar și sfidător de arbitri. Copilul s-a apucat serios de handbal la Națională, încă de la juniori, unde l-a ținut pe bancă pe Cătălin Haidu, refugiat între timp în Germania, la Flensburg, una dintre cele mai bune echipe din lume la ora asta. Haidu a fugit acolo pentru sport și educație. La noi i-ar fi fost mult mai greu să le practice pe amîndouă, dacă nu imposibil. Deși a fost în lotul României la Campionatul European din februarie, la dubla cu turcii el nu a mai fost convocat. Asta în condițiile în care cei doi care apărau înaintea lui au devenit indisponibili. Popescu s-a retras, Iancu s-a accidentat. În schimb, a fost chemat la Naționala de tineret, pentru un turneu amical în Franța. Să prindă mai multe minute, a explicat Buricea. În plus, pentru baraj era nevoie de portari cu experiență. Prin urmare, ocolit pe față, Haidu a refuzat convocarea la tineret, motivînd că are de făcut școală în Germania. Poate a fost modul lui elegant de a le bate obrazul federalilor noștri care au făcut tot ce au putut pentru a forța chemarea lui Denis Ștefan, adus de urgență din Franța, după încă o accidentare, cea a lui Dan Vasile. Brusc, nu mai era nevoie de experiență. Orice om sănătos la cap care urmărește acest sport știe că o încălzire cu echipa mare a lui Flensburg face cît zece meciuri ale Stelei în liga a doua. Și pentru că justiția divină încă mai funcționează, golăneala de a-l trimite în teren pe nevinovatul Denis Ștefan a fost răsplătită cu unul dintre cele mai jenante momente din istoria handbalului românesc. Cu poarta goală aproape tot meciul, România a încheiat barajul în genunchi, cu un time-out epocal, în care Buricea s-a făcut de rîs neștiind regulamentul IHF.
Ca să fim optimiști, aflați că nu doar prezentul handbalului românesc e plin de copii și nepoți. Viitorul e asigurat și el. La loturile naționale de juniori și cadeți, atît de fete, cît și la băieți, sînt mulți copii cu nume grele. Dacă avem răbdare și îngăduință, le vom rosti la următoarele dezastre din calificări, cînd o să ne bată Vatican și Malta. Păcat de ei, că n-au nici o vină, săracii.