Ne place Țăranul Autentic, ne pute țăranul real!

Vine frigul. Legumele și fructele de pe tarabe încep să se rebegească și, odată cu ele, încep să degere țăranii care le vînd. Îi vezi dîrdîind, balansîndu-se de pe un picior pe altul, cu cîte o cafea de la dozator în mîini. Lelițele se mai acoperă cu cîte un șal sau… nu cumva e prelata cu care-și feriseră pînă atunci marfa de gerul dimineții? Pături mutate de pe umerii oamenilor peste căpățînile sfeclelor sau peste pomeții, tot mai încrețiți, ai merelor – asta e una dintre imaginile de sezon pe care le poate zări citadinul aflat într-o scurtă raită prin piața de cartier.

Nemulțumit de oferta zilei, el are șansa de a zări peste drum imaginile calde și îmbietoare ale reclamelor supermarket-ului, de asemenea, de cartier. Căci – deja se știe, e strategie făcută de mult publică – expansiunea retail-ului de larg consum pîndește vadurile create înaintea lui de piețele/tîrgurile tradiționale, de decenii, uneori chiar de secole. Cu alte cuvinte, supermarket-urile caută să se amplaseze cît mai aproape, dacă se poate chiar vizavi, de piețe consacrate, aflate de mult timp pe traseul obișnuit al orășenilor. E normal, asta înseamnă nucleu urban. Cu o piață la răscruce de drumuri și o aglomerare de prăvălii pe lîngă ea poți întemeia un oraș. Numai că, în cazul marilor spații comerciale de azi, atunci cînd se deschid ele într-o zonă comercială, se închid celelalte prăvălii. Iar vechile piețe din preajmă abia rezistă, prin intemperiile noilor vremuri.

Ați văzut pesemne acele panouri mari și vesele cu oameni relaxați și îndestulați, ale căror zîmbete contrastează cu grimasele înghețate ale țăranilor din piață. Dacă nu în panouri direcționale, măcar în posterele din vitrină… Dar ce zic eu? Pînă să ieșiți din bloc, le-ați văzut în publicațiile lăsate de curier în cutiile poștale sau direct în hol, împrăștiate-n evantai pe vreun pervaz. Dar nici nu trebuie să ieșiți din casă, că le vedeți în spoturile TV sau în pop-up-urile de pe net.

Ce e interesant la aceste materiale, care fac reclamă supermarket-urilor moderne și civilizate, e că deseori ele recreează idilic conceptul de piață sau tîrg tradițional. Verdețurile și poamele zîmbesc în lumina reflectoarelor, etalate ca în etalările pavoazate rustic de Ziua Recoltei. Întreaga scenografie a super- sau hipermarket-urilor evocă uneori piața tradițională, da, exact piața aceea țărănească și rebegită pe care acești coloși ai retail-ului o elimină treptat din competiție, cu forța lor multinațională de necombătut. Uneori apare și cîte un țăran în reclamă, așa, pentru fasonul autenticității. Dar e un peizan bucolic, spălățel și bibilit ca un paj al Mariei-Antoaneta. Musai are un aer un pic naiv, tîmpițel, așa, ca să îl facă pe onor cumpărătorul să se simtă urban și superior… El e țăranul din pixeli, micul producător cu fard pe nas și glanț în zîmbet. De la el ne place să cumpărăm, nu de la tarabagiii ăia cu unghii murdare. Ne place „Țăranul Autentic”, în schimb, țăranul real ne pute!

Cel puțin două lanțuri de mari spații comerciale au instituit ca forme de amenajare a produselor agroalimentare așa-numitele „Piața X”, respectiv „Piața Y” (nu le dau numele de brand, că le știți). Mai demult, un alt retailer își făcea reclamă întrebînd polemic, apropo de legume-fructe: de ce să cumperi de la piață, cînd la noi le găsești mai proaspete și – ei, da… – mai ieftine?!

De ce sînt mai proaspete și mai ieftine – știți voi bine, dragi consu-cititori.

P.S. De asemenea, cei mai avizați dintre voi au aflat de noua mea carte, Tradiții la superofertă, apărută la Editura Cartier. O găsiți în librăriile bune, iar cine dintre voi o vrea cu autograf – să se pregătească…