Rolul de Iohannis în scandalul pensiilor magistraților, adică rolul Mutului, e luat de chiar ministrul Justiției, Radu Marinescu. Omul a așezat niște cuvinte astfel încât să nu spună nimic și ne privește din spatele lor cu ochi senini și nevinovați: „Orice categorie profesională își poate manifesta nemulțumirea. În egală măsură, este foarte important, mai ales pentru puterile din stat, să acționeze responsabil și foarte atent pentru a răspunde așteptărilor legitime ale cetățeanului“. Asta a zis așa, printre altele inodore, incolore.
Dragoș Pîslaru se bate cu CSM-ul. Are dreptate, nu are – și n-are –, dar el se bate, nu e prima oară când o ia pe câmpii: „Declarația recentă a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căreia jalonul privind pensiile speciale ar fi fost îndeplinit încă din 2023, este gravă și falsă. Este inacceptabil ca o instituție a statului să inducă în eroare opinia publică și să contrazică, în mod direct, realitatea confirmată de Comisia Europeană. Din perspectiva Comisiei, jalonul privind reforma sistemului de pensii nu este îndeplinit, motiv pentru care fondurile europene aferente – 231 de milioane de euro – au fost suspendate până la clarificarea situației“. CSM, în varianta lui rațională, cea din comunicate, nu în varianta Elena Costache, spune că reforma pensiilor a fost negociată în 2023 cu Comisia Europeană, dar alții, printre care chiar Bolojan, spun că nu. Bineînțeles că adevărul nu e la mijloc, însă ideea e că adevărul chiar nu interesează pe nimeni în cazul de față. Politicienii se folosesc de ura publică împotriva magistraților, iar magistrații se folosesc, cum spuneam, de comunicate, care ajung de fiecare dată tot la ei și niciodată la oameni. Însă marele absent din această discuție despre Justiție este ministrul Justiției. Omul însă e colecționar de absențe: nu are vreo părere despre DNA, nu spune nimic despre extrădări și, în general, se ferește să poată fi citat cu ceva.