În 2018-2019, nea Paul Stănescu își dorea foarte mult să conducă PSD. Doar că nu prea avea loc de Liviu Dragnea. Cum Liviu Dragnea a plecat la pușcărie pe 26 mai 2019, nea Paul a crezut că i se deschid larg porțile. Nu ca să fie el președintele partidului, că era prea bătător la ochi, ci să-l conducă discret, din spate, cu sforile potrivite.
A fost etapa de tranziție numită Viorica Dăncilă, etapă finalizată în glorie cu triumful Măriei Sale Iohannis. După care nea Paul, sfătuindu-se cu boierii Arsene, Buzatu, Oprișan și încă vreo doi-trei, a zis că n-ar fi rău ca în fruntea partidului să stea o marionetă din Buzău, ușor de ghidonat, atât de recunoscător pentru funcție încât să joace supus la comanda bătrânilor și hârșiților vătafi locali.
Nea Paul secretar general al PSD, marioneta președinte, baroni la fel de tari ca întotdeauna, Gabi Firea de nezdruncinat în postura de primar al Capitalei, iar viitorul suna foarte bine. În august 2020, Marcel Ciolacu și-a ocupat, în aplauzele unanime ale activiștilor de partid, dintre care 70% habar nu aveau cine e omul, scaunul de președinte al partidului.
După care nimic n-a mai fost ca în planurile lui nea Paul: Găbița a pierdut Bucureștiul și Oprișan a pierdut Vrancea, două lucruri care păreau imposibile. N-a trecut chiar mult și Arsene a pierdut definitiv procesele cu procurorii și a fost condamnat, iar Buzatu a pierdut războiul cu apucăturile lui de șmecher prost și a fost prins cu portbagajul plin de bani.
Nea Paul a văzut că influența în partid scade, scade și începe să tindă spre zero, în timp ce marioneta se dovedește a fi prea puțin marionetă. Nasol moment.
Lucrurile trebuiau readuse la normal, echilibrul trebuia restabilit, Ciolacu trebuia pus cu botul pe labe. Iar asta o putea face Gabi, dacă își recucerea tronul de primar al Bucureștiului. După asta ar fi fost simplu: cu Ciolacu plecat din PSD, fie ca învingător sau ca învins la prezidențiale, Gabi urma să devină șefa de fațadă a partidului, iar nea Paul șeful real.
Frumos plan, poate chiar ar fi reușit, doar că trebuia îndeplinit un prim pas: Gabriela Firea trebuia să candideze la Primăria Capitalei, ca să aibă vreo șansă de a o și câștiga.
Dar ce să vezi: omul pe care nea Paul și-l luase drept marionetă a tras sforile atât de bine, încât Firea a fost sacrificată pe altarul stabilității și al colaborării fructuoase cu PNL. Ceea ce n-ar fi trebuit să-l deranjeze pe Paul Stănescu, omul care a făcut numeroase blaturi cu PNL în teritoriu, nu neapărat pentru glorie. Dar blatul ăsta, majorul, l-a scos din sărite pe nea Paul. Pentru că i-a ruinat toată construcția viitoare.
Faptul că PSD și PNL încă nu știu dacă-l mai țin în vitrină pe medicul Cîrstoiu se trage și din zbaterile disperate ale lui nea Paul și ale Găbiței lui preaiubite. Până pe 30 aprilie, când se depun candidaturile, mai există o șansă, mai există speranțe. După aia, în caz de eșec, așteptarea va fi prea lungă pentru a-i mai garanta lui nea Paul că se va vedea vreodată cu stufu-n căruță…