Dragă jurnalule,
Nu mai înţeleg nimic şi sunt turbată. Mai întâi am auzit că a fost lovitură de stat şi am stat liniştită: am crezut că sa îmbătat tata şi ia scăpat vreo labă peste bot. După aceia am aflat că nu era tata, erau Antonescul şi Ponta, şi nu mai am stat liniştită. Cum îşi permit aceşti doi ţigani înpuţiţi să dea ca nişte animale în statul lui familia mea???????? Mam gândit că poate lea zis statul ceva şi de-aia au dat, dar după aia miam dat seama că chiar dacă le zicea, nu aveau voie să dea în el şi pumct, că nu era al lor!!!!!!!!
Nenorocirea e, dragă jurnalule, că nu sau oprit aici!!!!!!!! Sa întânplat ceva mult mai îmgrozitor, cel mai îmgrozitor. No să ghiceşti niciodată, aşa că mai bine î-ţi zic eu: L-AU DAT JOS PE TATA!!!! Iau luat pur şi sinplu ţara şi au dato la alt dictator: Antonescul. Mie nu îmi place de dictatorul Antonescul, în primul rând deoarece nu sunt rudă cu el, iar în al doilulea rând deoarece din cauza lui nu mai sunt fica preşedintelui. În al treilea rând, sunt foarte furioasă din cauză că ţara mea până acum era foarte, foarte liberă, iar acum nu mai este liberă, deoarece este ocupată din nou de comunişti, care nu o să mai dea mâncare şi libertate la popor şi nu o săi mai dea voie la televizor şi o săi taie lumina, căldura şi internetul.
Apropo de internet: mau frecat la cap ăştia de la Parlamentul European că cică să votez ACTA, adică dacă să fie oamenii liberi pe internet, să fac ce vor ei, sau să nu fie liberi şi să nu fac ce vor ei. Am votat pentru ca să nu fie liberi, deoarece nu este bine să fie lăsaţi oamenii chiar aşa, de capul lor. Este bine să fie controlaţi, ca să nu fac prostii.
Cel mai mult şi cel mai mult numi iese din cap, dragă jurnalule, faptul că nu mai sunt fica preşedintelui. Nu suport să nu mai fiu fica preşedintelui, o să vorbesc cu tata săl forţeze pe Antonescul să mă îmfieze, alfel înebunesc de nervi şi mă unflu de plâns. Îmi iubesc cel mai mult familia, dar îmi iubesc şi mai mult ţara, de aceia vreau să fac parte din conducerea ei. O săl comving pe noul meu tată, dictatorul, să dea mult parizer la popor. Şi puţin internet.
Te iubesc cel mai mult şi pe tine, jurnalule.