Superbul banc al confuziilor, cu bătrînul meşter Gepetto îmbrăţişîndu-l pe Iisus, unul exclamînd „Tată!“, iar celălalt „Pinocchio!“, a făcut posibilă întîlnirea contra naturii dintre Horia-Roman Patapievici şi Traian Băsescu în deşertul post-comunist.
Ca să contrabalanseze firea lemnoasă a unuia, natura i-a pus în traistă candoare şi fanatism, dar şi naivitatea adolescentină de a-i cere la o adică Fetei Morgana numărul de telefon, ca şi o curiozitate senzuală pentru tot ce mişcă în jur: fenomene sociale, cutremure în raftul bibliotecii sau şolduri de Marie Magdalenă, iar celuilalt i-a oferit nasul de beţivan al tîmplarului italian şi concepţia milităroasă că oamenii sînt un soi de marionete din lemn, în care poţi trage cu puşca de bîlci fără să-i dai nimănui socoteală.
Răstignirea lui Patapievici pe crucea Institutului Cultural Român n-a fost doar o prostie de zile mari altoită pe o simplă măgărie dîmboviţeană, ci şi o complicată bombă cu efect întîrziat, care a trezit din somn prinţesa adormită a societăţii civile. Societate care n-a deschis ochii cînd marii actori români au fost îmbrînciţi de pe scenă direct în mormînt, nici cînd rînjetul de drujbă al preşedintelui le-a pregătit coşciugele pensionarilor, nici cînd medicii şi profesorii fost-au daţi afară din ţară de domnul diriginte.
Acum, PDL-ul vrea să ni-l livreze la pachet pe Patapievici împreună cu popîndăii Curţii Constituţionale, uitînd că rîncedul magistrat pesedist Predescu, înfăşurat în halatul său roşu de papă comunist, îi înfiera mai an pe Pleşu, pe Patapievici şi pe subsemnatul numindu-i, iertaţi-mi expresia, „răsculativi“!
Cînd un baron comunist din Gorj a cumpărat cavoul unui fost ministru ţărănist ca să intre pe lumea cealaltă într-o companie selectă, am rîs de mama focului, deşi ar fi trebuit să plîngem. Acum, cînd tot soiul de găinari vor să se drapeze în mantia suferinţei lui Patapievici, strigînd din răsputeri că în România există pericolul restauraţiei comuniste doar fiindcă Crin Antonescu şi-a scos acul de la cravată ca să-l prindă pe Băsescu în insectar, mi se pare, baby, că plînsul n-are rost.
Despre Victor Ponta nu mai vorbim, fiindcă şi-a îngropat singur destinul în ghilimelele.
Alergia lui Crin Antonescu la cîţiva mari intelectuali români e o bubă care va trebui tratată, însă ideea că liderul liberal reintroduce comunismul în România e cît se poate de ridicolă, dacă socotim cu ce muhaiele anticomuniste iese la înaintare biata noastră intelighenţie vrăjită de foşti procurori ceauşişti borşiţi şi revopsiţi, de foşti membri ai CC al UTC îmbîrligaţi în servicii secrete, ca şi de un fost marinar sub acoperire la Anvers, care-i ura cu drag Cîrmaciului, de pe Marea Sargaselor, viaţă lungă în răposata Scînteie.
Dacă nechezolul era numit, elegant, cafea cu înlocuitori, daţi-mi voie să spun că reîncălzitul nostru anticomunism e tot un nechezol.