Stadionul din Craiova, noul “Ion Oblemenco”, va întârzia să fie dat în folosință pentru că firma care îl construiește nu a găsit muncitori să-i angajeze. A vrut să angajeze, acum o lună, 180 de muncitori, însă nu s-au prezentat pentru angajare decât trei. Evident, nici nu se pune problema să întrebi ”Dar ce salarii se ofereau?” sau ”Există clauze prin care firma trebuie să plătească daune pentru întârzieri?”.
Marea problemă este că oltenii sunt putori, iată, nu vin să se angajeze deși oamenii ăia le oferă locuri de muncă.
Mărirea salariului minim i-a isterizat pe cei din patronate. Se pun întrebări de genul: “Dar a crescut productivitatea?”. Asta însemnând, deci, că în acest moment există o legătură organică între salarii și productivitate. Evident, e o prostie să spui asta.
Iată ce spune Liviu Rogojinaru, lider de patronat de IMM, președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR): “În România, la momentul actual, numai cine nu vrea nu muncește. Povestea asta că avem șomeri și așa mai departe e foarte frumoasă. Avem șomeri pentru că nu vor să muncească foarte mulți dintre oameni, dintre cei care sunt șomeri”.
Singura poveste frumoasă despre șomerii din România este că nu există. În decembrie 2016, șomajul a fost de 5,5%, adică nimic. Doar că, în mintea acestor oameni, șomerii sunt cei care ar trebui să accepte orice loc de muncă, oricât ar fi plătit. De ce? Pentru că sunt șomeri, trăiesc din mila statului. Ajutorul de șomaj nu este un drept, ci o favoare pe care cei care muncesc, nu-i așa, i-o fac celui care nu muncește. Dar când se ivește un loc de muncă, oricare ar fi el, apăi du-te-n pizda mă-tii și muncește, că nu te ținem trântor pe banii noștri.
Liviu Rogojinaru zice mai departe: “Problema noastră sunt ăia care sprijină gardul la birt, care vin și așteaptă ajutorul social pentru copil, ăia sunt problema reală. Am ajuns să aducem muncitori de la peste 100 de kilometri de București, nu știm cum să-i mai aducem”. Evident, deci, la mijloc este și o problemă morală. Oamenii ăștia sunt răi, ei vor să fie șomeri, au ales.
Evident, un Rogojinaru ca ăsta de mai sus, șef de patronat, este un adept al pieței libere, așa, după ureche, că-i place cum sună, și foarte probabil e un analfabet economic. Ei bine, nici prin cap nu-i trece Rogojinarului că, în conformitate cu legile acelei piețe libere din capul lui, dacă șomerul nu se angajează la un anumit loc de muncă înseamnă că interesele sale nu sunt satisfăcute, înseamnă că nu câștigă îndeajuns încât să aleagă să “iasă” din șomaj.