După cum arată cifrele deocamdată, lupta pentru Cotroceni se va da între Klaus Iohannis și Dan Barna, adică între doi candidați care adună, împreună, umbrele intereselor ofițerești secrete. Trebuie spus că, în țara unde Serviciile îi conduc pe politicieni, nimeni nu poate ajunge președinte dacă Serviciile nu doresc asta. Iliescu a venit din sistem, Băsescu a fost produsul sistemului, iar Iohannis are toate datele unui element fabricat în uzinele de intelligence neosecuriste. Singurul experiment civil pe care l-au îngăduit băieții a fost Emil Constantinescu, dar această rătăcire a fost repede ștearsă cu buretele din memoria națiunii.
Ce e bizar la challanger-ul Barna? Păi, protocolul de cooperare politică al alianței USR-PLUS, care zice că „nu vor putea fi desemnate drept candidați ai Alianței persoane care au avut calitatea de lucrători activi sau colaboratori ai Securității sau, majore fiind, au semnat un angajament cu Securitatea înainte de 1990”. E o neliniște în acest text pe care o vedem vibrînd în tonul cumințit al candidatului Barna. Să fi turnat el la vîrsta minoratului? Să i se fi fluturat pisica după ce și-a anunțat, cu obrăznicie, intenția de a uzurpa al doilea mandat-marionetă al lui Iohannis? Așa se înțelege din protocol și așa răzbate din vocea lui îmblînzită.
Iohannis, la rîndul lui, e pe de-a-ntregul o bizarerie. E singurul sas cu rude în Germania căruia nu i s-a găsit dosarul de Securitate. De ce nu i s-a găsit? Poate din aceleași motive din care nu i s-a găsit nici securistului Băsescu decît abia după ce și-a executat mandatele și n-a mai avut valoare de întrebuințare. Iohannis a apărut de nicăieri, călărind pe o legendă a neamțului harnic și chibzuit, niciodată confirmată. Realitatea a fost mereu alta: un ins tern, imobil și mut, un om fără însușiri, care a fost urcat pe calul de lemn al momîii prezidențiale, sub a cărui burtă s-a putut desfășura abuzul politic, judiciar și economic al Serviciilor.
Căpeteniile foste și actuale din Servicii își dispută, iar, funcția supremă în stat. De data asta nu s-au mai mulțumit doar să infiltreze partide, ci și-au confecționat fiecare partidul propriu: USR, PLUS, Pro România. Întrebarea care se pune este: cum se cheamă acea democrație în care civilii votează degeaba și securiștii decid peste capul lor? Domnul Iliescu, cel cu care începe și se sfîrșește totul, a numit-o așa cum trebuie: democrație originală.
