Una dintre cele mai rușinoase metode de manipulare în presă e falsificarea interviurilor. Operațiunea asta se face în două feluri: fie că-i pui în gură intervievatului vorbe pe care nu le-a spus, fie că-l cenzurezi, încît interviul se transformă în altceva decît era. Cînd interviul e făcut pe cale orală, reporterul mai poate greși, încît intervievații pățiți cer să vadă textul înainte de publicare. Ștefan Bănulescu n-a mai dat interviuri în presa de la noi după ce, prin anii ’70, un reporter i-a atribuit elogii fierbinți la adresa PCR și a lui Ceaușescu. Asta l-a scîrbit pe Bănulescu atît de tare de interviuri, încît nici după 1990 n-a mai răspuns la întrebări pentru presa scrisă.
În anii ’80, la România literară, Vasile Băran avea faima ticăloasă că umbla prin articolele colaboratorilor și le băga diverse lingătorii la adresa lui Ceaușescu. Unii dintre ei, printre care Radu Tudoran și Mircea Nedelciu, au protestat. Reacția lui Băran, printre scriitori, a fost că le făcuse un bine. Cealaltă reacție a lui a fost că i-a dat în gît pe protestatari la CC, că nu erau de acord cu politica partidului.
După 1990, la interviurile României literare, îl întreb pe Mircea Nedelciu, care tocmai înființase o asociație de scriitori la concurență cu Uniunea oficială, ce era cu acel ASPRO. Firește că i-am publicat răspunsurile așa cum mi le dăduse. O parte dintre bătrînii redacției mi-au spus că nu se procedează așa. Că trebuia „să-mi iau distanță” de Nedelciu. Dacă nu le plăcea ce spusese Nedelciu, zic, puteau reacționa în revistă. Păi nu, că dacă polemizăm cu el, Nedelciu o să ne trimită un drept la replică, și noi nu sîntem tribuna celor de la ASPRO. Și dacă noi ne facem că ASPRO nu există, îi întreb, cititorul trebuie să afle din altă parte ce vor Mircea și ceilalți din noua asociație de scriitori? Ce-ar mai fi rîs Vasile Băran dacă ar fi fost de față!
De curînd, Christian Moraru, teoreticianul literar care și-a făcut un doctorat în Statele Unite, unde apoi a publicat mai multe cărți care fac parte azi din bibliografia internațională, a dat un interviu pentru România literară, luat de unul dintre colaboratorii revistei. Christian Moraru constată că a fost cenzurat. Mai exact, că toți tinerii critici literari pe care nu-i înghite redacția revistei și mai ales directorul revistei, Nicolae Manolescu, critici pe care el i-a pomenit în interviu, au dispărut din interviu. Dispărute au fost și frazele în care Christian Moraru se referea la ei. Am aflat asta dintr-un alt interviu, pe care Ovidiu Șimonca i l-a luat lui Christian Moraru pentru Observator cultural. Că România literară a ajuns o revistă de gașcă, pe care tot mai mulți o compară cu Săptămîna lui Barbu, asta nu e o noutate. Dar dacă ești atît de prost încît să-ți închipui că poți cenzura, azi, pe cineva fără să se afle, du-te și ia lecții de la Vasile Băran, dacă vrei să nu iasă scandal din cauza asta.