România are, nu se știe de ce, un Minister al Culturii. Care, până nu demult, se mai chema și al „Identității Naționale“. Avea și are de toate ministerul ăsta: ministru, secretari de stat, subsecretari de stat, consilieri ai ministrului și ai secretarilor de stat și vreo 195 de angajați, în diverse departamente, compartimente, direcții. Bani n-are ministerul, ni se spune mereu. Banii ăia necesari pentru a și face lucruri în toate domeniile pe care le controlează. Și, mai ales, Ministerul Culturii n-are bani pentru a se ocupa de patrimoniul național, sub orice formă s-ar găsi acesta. Din când în când, ca urmare a presiunilor publice, se mai găsește câte ceva mărunțiș pentru clădirile de patrimoniu. Dar rar și chiar mărunțiș. În rest, cam tot ce ar putea fi încadrat drept patrimoniu pare a nici nu exista pentru ministerul cu pricina. Ceea ce este destul de normal, de vreme ce Ministerul Culturii a ajuns atât de important încât a fost încredințat, de doi ani, pe mâna unui jalnic sinecurist de partid, ale cărui unice merite sunt că și-a pus televiziunea locală la dispoziția șefilor din PNL, contribuind la pseudo-victoriile electorale ale partidului.
Din când în când, câte un eveniment ne mai aduce aminte că, pe lângă diverse zăcăminte de minerale și hidrocarburi, în subsolul patriei se mai găsesc și vestigii ale trecutului, rămășițe ale civilizațiilor care au existat pe actualul teritoriu al României. Aceste vestigii ar trebui să se afle printre preocupările Ministerului Culturii. Ar trebui. Dar dacă nu sunt bani… Așa se face că de 30 de ani, în paralel cu scăderea interesului și a finanțărilor pentru șantierele arheologice, a înflorit tagma arheologilor amatori, așa cum le place căutătorilor să se prezinte. În primii 10-15 ani după 1990, județele din vestul țării au fost terenul de joacă al căutătorilor și traficanților de comori dacice. De aici s-au născut nenumărate dosare, multe dintre ele coordonate de către procurorul Augustin Lazăr, din Alba Iulia. Din păcate, dosare au existat, recuperări de comori sau condamnări exemplare mai puțin.
După febra primului deceniu post-revoluție, lucrurile s-au mai calmat puțin, până când tehnologia i-a transformat în arheologi pe toți cei care au avut câteva sute de dolari sau de euro ca să-și cumpere un detector de metale. Deși, pe parcurs, deținerea și folosirea detectoarelor de metale a fost cât de cât reglementată, legea n-a fost și nu este nici acum respectată, detectoriștii înmulțindu-se ca ciupercile. Pentru că, desigur, nu sunt bani pentru ca braconierii arheologici să fie opriți. Au fost, însă, bani pentru ca ei să fie recompensați, așa cum au fost recompensați pe vremea Guvernului Ponta, care a acordat cel puțin două premii de 10.000 și 45.000 de lei unor detectoriști care au descoperit comori arheologice distrugând, în același timp, situri arheologice unice.
Zilele acestea, detectoriștii revin în prim-plan, printr-un filmuleț postat pe YouTube de către un anume Iulian Ceia. Desigur, numele nu este cel real, al individului care a postat filmul, dar este grăitor, Iulian Ceia fiind considerat capul unei rețele de trafic de comori dacice care a activat în perioada 1997-2005. Condamnat, inițial, la 12 ani de închisoare, pedeapsa lui Iulian Ceia a fost redusă de către judecători la doar doi ani de închisoare, din care a executat un an, fiind ulterior eliberat. Pentru că Augustin Lazăr și echipa sa nu au reușit să probeze acuzațiile pe care i le-au adus. Cei care au postat filmul pe YouTube, însă, au o altă problemă, mesajul lor fiind unul de amenințare la adresa lui Vladimir Brilinsky, fostul administrator al Sarmizegetusa Regia. Și, dincolo de amenințările străvezii, filmul mai prezintă un act deosebit de grav, respectiv distrugerea, cu flexul, a trei vestigii dacice: un falx, o suliță și un clește pentru forjă. Filmul a fost postat pe 20 august, pe un cont creat pe 20 august, iar reacțiile au venit rapid, mai ales de la jurnaliștii locali. Culmea, a reacționat chiar și Poliția Județeană Hunedoara, care s-a autosesizat. Cine nu reacționase până luni seară? Ministerul Culturii, desigur. Căci Bogdan Gheorghiu, ministrul, e mai preocupat, în perioada asta, de alegerile interne din PNL, visând să-și fi ales bine dosul câștigător. Chestiile astea cu obiecte de patrimoniu tăiate cu flexul nu au cum să-l intereseze, câtă vreme în joc sunt fesele de patrimoniu ce vor trebui umezite în următorii ani.