La campionatul mondial de culturism politic de la Davos s-a pus mult accent pe imagine. După cum probabil ați aflat, noi i-am trimis pe Oana Țoiu și pe consilierul Burnete, ambii de categorie ușoară, ceea ce poate nu e chiar atât de rău. Să sperăm că au trecut neobservați. În schimb, riscurile creșteau dacă ajungea acolo Nicușor Dan. Lui Trump nu-i plac tocilarii, ci golanii, țărănușii și exoticii cu penaj viu colorat. Îi preferă pentru că ei înțeleg perfect și rapid ce vrea să spună. Cu unul ca Nicușor nu ar fi avut ce să vorbească. Cei doi vin din universuri atât de îndepărtate încât nici cei mai buni și inteligenți translatori de pe planetă n-ar fi putut să-i apropie vreo clipă în cuget și simțiri.
În schimb, într-o pauză de hidratare, după primul pahar de șampanie, Donald l-ar fi putut lua la ochi pe-al nostru. Oricât de discret ar fi încercat să traverseze forumul, ceva din limbajul corpului tot l-ar fi trădat. Chiar și pe lângă look-ul lui Milei al Argentinei, ce pare încă nedezlipit de filmele porno ale anilor ‘70, alături de căciula de astrahan a unchiului Prabow Subianto al Indoneziei sau printre robele liderilor arabi din golf, Nicușor ar fi sărit în ochi. Ar fi riscat să fie tras de-o parte și pus să țopăie, să audă băieții dacă îi zornăie sau nu miliardul de dolari din buzunare. Din bun-simț și teamă, președintrele nostru ar fi dat și banii, ar fi intrat și-n poză. După toate astea, poate că Trump l-ar fi întrebat: Tu de unde ești? Se vedea urât. Dar așa, ne mai gândim și noi de-acasă, mai acționează și ei, își fac oamenii un plan. Dumnezeu să ne-ajute!
M.T.