Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nicușor

Zoom Nicușor

Mașina trase pe dreapta în stația de autobuz și tînăra femeie deschise ușa din spate ca să coboare. După primul pas țîșni însă înapoi cu viteza unui corporatist care pleacă acasă, trîntind portiera gri și blocînd-o pe dinăuntru. “E un șobolan afară”, chițăi înspăimîntată femeia, în timp ce șoferul de Uber, domnul Bebe, tocmai se întorcea spre ea curios. “Păi, și io ce să vă fac, domnișoară?” “Nu știu, dar io nu ies afară.” “Dar am ajuns la destinație, trebuie să coborîți.” “Nu ies nicăieri! Vrei să-ți dau o stea?”, se burzului prințesa la Bebe, care oftă învins și scoase levierul pe care-l ținea drept asigurare sub scaunul șoferului. Văzînd scula lucitoare în lumina puternică a lunii pline, pasagera regretă o clipă tonul isteric pe care-l folosise. Poate că nu-i bine totuși să țipi la un bărbat cu un obiect contodent în mînă, în mașina lui. Din fericire, domnul Bebe scoase arma albă din mașină și începu să caute șobolanul. Dădu două ture mașinii, apoi se uita sub caroserie: bestia fie fugise, fie se ascundea ca luptătorii talibani în peșterile din Afganistan. Nemulțumit că trebuise să se ridice în picioare, domnul Bebe se întoarse bombănind spre portiera lui, gata s-o dea jos pe fandosita care îi ocupa abuziv mașina, dar chiar atunci văzu un biet șoricel tremurînd la baza roții. “Ăsta-i șobolanul îngrozitor?”, pufni Bebe. “Hai încoace, micuțule! Nu-ți fac nimic”, spuse șoferul, lăsîndu-se pe vine. “Hai la mine” – și șoricelul se îndreptă ezitant spre mîna întinsă a lui Bebe. “Am să-ți spun Nicușor, pentru că ai o față de Nicușor”, spuse înduioșat bărbatul, și Nicușor îi rămase numele șoricelului, care în timp deveni prietenul cel mai bun al lui Bebe. Luni întregi, poate chiar ani, Bebe și Nicușor bătură străzile Bucureștiului în sus și-n jos, Bebe mulțumit că are un prieten, iar Nicușor mulțumit că nu zace pe o bordură cu mațele împrăștiate și capul în gura unei pisici. Atît de atașat era Bebe de șoricelul lui încît nu de puține ori îl lăsa chiar să conducă, el bîndu-și cafeaua în dreapta sau moțăind pe bancheta din spate. Într-o zi, însă, lucrurile luară o turnură cu totul și cu totul neobișnuită. Bebe tocmai trăsese la benzinărie, ca să alimenteze, să facă un pipi și să ia o cafea, dar la întoarcere mașina nu mai era acolo. Disperat, Bebe căută peste tot prin împrejurimi, fără nici un rezultat: mașina dispăruse, la fel și Nicușor. Tot ce mai putea bărbatul să facă era să se întoarcă abătut acasă. Nu mică îi fu însă surpriza cînd, la o trecere de pietoni, calea îi fu tăiată de propria mașină, colantată în taxi. Șoricelul Nicușor, devenit între timp rozător în toată firea, coborî geamul și îi scuipă adevărul în față lui Bebe: “Serviciile de ride-sharing sînt o mizerie! Taximetria legală e singura taximetrie! UBER egal REBU!”.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Regret aproape profund ca nu stiu atata geografie ca sa pricep… avatarul lui Nicusor

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]