Jurnalul Angelei Merkel
(cancelar îngrijorat)
9 iunie 2012 – M-a sunat un cetăţean din România astăzi. Brănescu, Mănescu, Hănescu… ceva de genul ăsta. N-am înţeles foarte bine ce voia, dar era foarte agitat şi repeta mereu „şnaps“, „ştrudel“, „Reich“, „hilfe“, „suspendiren“. I-am rugat pe consilierii mei să-l caute pe Google şi aparent e vorba de preşedintele României. Sînt sincer îngrijorată de situaţia creată. Dacă pînă şi ăştia din România au făcut rost de numărul meu de telefon, mîine-poimîine o să mă sune cineva din Albania sau, Doamne fereşte, din Bavaria.
tot 9 iunie 2012 – Am vorbit cu Laurenţiu Reghecampf, ambasadorul german la Bucureşti, şi aparent situaţia e mai nasoală decît nevastă-sa. În primul rînd, n-are deloc atacanţi valizi în lot. În al doilea rînd, Evenimentul zilei compară noua guvernare cu cea dintr-o ţară care a invadat Polonia. Nu ştiu la cine se referă exact, dar situaţia mi se pare cunoscută. Sînt foarte îngrijorată.
9 iunie 2012, mai pe seară – M-a sunat iarăşi Bănescu ăla şi m-a ameninţat că, dacă nu mă prefac îngrijorată cu privire la România, scoate o casetă porno cu mine şi cu Nelu Salvamaru’, din ’82, de la Costineşti. Nu ştiu de unde dracu’ a făcut rost de ea, dar sînt realmente îngrijorată. Dacă află cancelarul consort ce ştiu să fac cu o hamsie, o să vrea să gătim peşte în fiecare seară.
Jurnalul lui Putin
(preşedinte relaxat)
6 iulie – Sunt tot mai îngrijorat de ultimele desfăşurări din România. Comunitatea internaţională ar trebui să intervină urgent, deoarece dictatura este în pericol. Cum adică să demiţi un preşedinte cu ajutorul poporului? De ce ai întreba poporul? Ce treabă are una cu alta?
7 iulie – Mi-e scârbă de laşitatea românilor. Nimeni nu s-a băgat să candideze împotriva lui Băsescu la referendum. Îi lasă practic cale liberă ca să fie ales de popor pentru a patra oară, în decurs de mai puţin de opt ani. Nu zic că nu-i bine, dar ar trebui păstrate aparenţele, iar Băsescu ştie foarte bine acest lucru. Chiar nu pricep de ce nu m-a sunat pe mine, că-i trimiteam eu un contracandidat uşor de bătut.
8 iulie – Nu înţeleg de unde a apărut acest conflict între premier şi preşedinte în România. Poate dacă Ponta ar vedea cum e să fii preşedinte, iar Băsescu cum e să fii premier, ar înţelege fiecare mai bine ce e în sufletul celuilalt. Personal, mie mi-a folosit enorm experienţa de prim-ministru. Oricum, ce e mai grav e că Băsescu şi Ponta nu sunt în stare să tranşeze singuri acest conflict, ca nişte bărbaţi. De ce trebuie să amestece şi poporul în acest scandal? Ce-ar fi să întreb şi eu poporul rus de fiecare dacă când mă cert cu cineva? Păi, dacă stau să implic poporul de fiecare dată când execut în stil mafiot un jurnalist, nu mai ajung nicăieri.