Cel mai ușor deturnezi un scandal, o nedreptate, acceptându-le ca atare, dar referindu-te la ele ca fiind altceva.
Să mă explic: Anghel Saligny. Săracul Anghel, a muncit o viață ca să-și bată joc de el niște putori ciorditoare.
Când a apărut Programul „Anghel Saligny“, problema reală era legată de termenii și condițiile în care se dădeau acei bani. Cu alte cuvinte, prin acest program se dădeau niște bani primarilor, implicit firmelor de casă și de partid, fără prea mare control, fără prea multe dări de seamă.
Cum au pus problema cei de la PNL? Poate vi-l amintiți pe antipesedistul Rareș Bogdan, îmbrăcat tot în mătase, care stropea atunci ceva de genul: „Vreți ca mediul rural să rămână înapoiat?“.
Bineînțeles că tocmai asta se întâmpla, pentru că banii destinați dezvoltării urmau să fie hoțiți.
Legat de pensiile speciale, a funcționat cam aceeași prosteală: „Stați, dom’le, păi nu au drepturi și oamenii ăștia, magistrații, spre exemplu?“. Magistrații au pensie 85% din salariul brut la care se adaugă sporuri. Aici era discuția, nicidecum la felul în care jurnaliști, cetățeni, patrioți sau simpli oameni de bine strigau că ce se întâmplă e nedrept. Alt exemplu: polițiștii care ies la pensie la 47 de ani cu 25 de ani vechime. Problema în sine deci nu era legată neapărat de cât de specială e o pensie, ci de felul în care o calculăm și, mai ales, de vârsta la care unii se pot pensiona. Legea cu pensionarea polițiștilor a fost una criminală: ea a dus la intrarea în sistem a unor oameni nepregătiți, care au ajuns în Poliție la fel de ușor cum s-ar fi apucat de taximetrie.
Ultima șmechereală însă vine din partea a trei deputați PSD care vor ca ofițerii de Poliție Judiciară care intră prin concurs în magistratură să aibă inclusă activitatea de polițiști drept vechime pentru pensia de magistrat. Oribil, grosolan, mitocănesc. Na, printre alte orori care nu țin de război și de facturi.
