Pe toți neterminații de la putere i-a deranjat politica.
Băsescu îi numea pe politicieni „politicienii“… – pronunțând cu un soi de pareză mandibulară și cu acel gâlgâit atât de specific lui, când îi refula whiskey-ul în gâtlej. Trebuia să înțelegem din „politicienii“ ceva foarte nasol pentru noi.
Au venit apoi tehnocrații, oameni profesioniști în a ajunge la putere cu sprijin dubios, dar care urau să fie politicieni, deși spuneau că le place democrația. Mă rog, s-a dovedit că erau niște politicieni foarte slabi și că le place democrația cum îmi place mie munca.
De fiecare dată se acuză politicienii de jocuri politice, de politicianisme, ba chiar de faptul că vor să ajungă la putere, lucru care, dacă nu ești atent, îți poate înnoda definitiv mintea.
Acum, în mini-scandalul de plagiat al lui Bode, PNL acuză atacuri politice. Purtătorii de cuvânt de la partid și de la Guvern, alți dubioși din conducere, zic: Nu vedeți că sunt atacuri politice, dom’le?
Cum ai putea să nu ataci cu faptul că ditamai analfabetul de la Interne e plagiator? Care ar fi reversul? Ca USR să spună: Dom’le, asta e, lăsați-l pe om să-și ispășească pedeapsa pentru hoție și ne jucăm după aia din nou cu el de-a politica, dar nu e normal să ataci un om care suferă de hoție!
Toate prostiile astea cu „politicieni“ și „atacuri politice“ arată cât de puțin înțeleg acești democrați funcțional dintr-o societate liberală.
