Caţavencii

No, avem Sală în Cluj. Și niște contracte servite

După un travaliu ce era să nu-și mai afle sfârșitul, Cluj-Napoca are cea mai mare, cea mai frumoasă, “cea mai cea” Sală Polivalentă din România. Cum în această parte de țară poți face absolut orice, cu orice sacrificiu, doar să spui la final că „e cea mai mare din România”, și construcția cu pricina a trecut cu nota 10 chiar dacă acum, după ce euforia s-a risipit, încep să iasă din sală scheletele, împachetate cu grijă în greșeli de proiectare sau clauze păguboase.

70 de milioane de lei a costat “cea mai cea” Sală Polivalentă din România. Cel puțin până se pune struțul la Polivalenta din capitală, Ardealul se poate lăuda în lung și-n lat. În schimb, nu se poate lăuda că noua facilitate ar fi și un mare exemplu de rentabilitate și, una peste alta, o afacere prea fericită.

Chiar dacă s-au jucat doar două meciuri în noua sală, problemele dau cu ușa în cap municipalității. Cea mai complicată vine din contract, în care firma ce a dotat sala și-a pus o clauză potrivit căreia orice manevră cu parchetul se poate face doar de oamenii ei. Partea mai bună e că, ori de câte ori e un concert în Polivalentă, parchetul trebuie scos. Asta costa 4.000 de euro. După concert, parchetul trebuie pus la loc. Asta înseamnă încă 4.000 de euro. Și tot așa.

Prin clădire se mai găsește și o sală de antrenament care urma să deservească echipele de baschet, volei sau handbal. Asta teoretic. Căci, practic, respectivul teren este prea mic pentru altceva decât baschet. Dar trecem peste asta și ne mai lăudăm că măcar în sala de 10.000 de locuri se pot face concerte. „Nu chiar”, spun cei care au organizat bairamul de deschidere. Cumva, sala nu are o structură de rezistență suficient de țeapănă încât să susțină lumini și alte echipamente tehnice. Deci nici la concerte nu e „cea mai cea”.

Dar măcar vor ieși bani frumoși din sală, cu atâtea evenimente sportive și muzicale. Ei bine, nici măcar, din nou. Clădirea înghite anual 600.000 de lei doar pentru întreținere și va fi rentabilă… în vreo doi ani. Timp suficient deci pentru ca oricine vrea să schimbe parchetul, scaunele sau chiar sala să își asigure un viitor sănătos.

Exit mobile version