Jurnalul lui Mo Yan (laureat al premiului Nobel pentru literatură)
11 octombrie – Multă lume spune că noi, chinezii, copiem totul din Occident. Nu-i adevărat. Uitaţi-vă doar la cîteva dintre romanele mele originale: Noby Dick, Aventurile lui Orbinson Crusoe, Pace şi război, Ducele de Monte Cristo, Oanna Karenina.
12 octombrie – Mulţumesc în fiecare zi cerului şi partidului comunist că m-am născut într-o ţară cu un alfabet imposibil. Cum altfel aş fi putut să iau premiul Nobel pentru literatură scriind o carte de bucate pe care europenii au tradus-o greşit şi o consideră o operă de un realism halucinant? N-aş fi zis niciodată că reţeta bunicii de creveţi în sos de soia are o naraţiune atît de complexă, dar dacă ei zic asta…
13 octombrie – Uitîndu-mă la cît de populare sînt literele chinezeşti în tatuajele tinerilor români şi în abţibildurile de pe maşinile lor, aş zice că literatura chineză e foarte populară acolo.
14 octombrie – Îmi pare rău că domnul Mircea Cărtărescu n-a luat premiul Nobel pentru literatură nici anul ăsta. În schimb, dacă vine la noi în China îi garantez eu personal că primeşte premiul Nobell pentru literatură. Ăla premiu, nu copia asta europeană ieftină.
Jurnalul lui Mircea Cărtărescu (candidat la premiul Nobel pentru literatură)
10 octombrie – Dragă jurnalule, zilele mele sunt tot mai triste, mai întunecate. Viaţa cotidiană mă roade pe dinăuntru ca un vierme imens şi malefic, realitatea se dezintegrează, omenirea e tot mai tristă, compatrioţii mei, tot mai abjecţi. Un singur lucru ar salva în acest moment colţul de univers în care a înflorit salutar conştiinţa mea: ca eu să câştig premiul Nobel pentru literatură. Nimic nu ar recompensa mai bine anvergura mea artistică ieşită din comun decât un Nobel cu care să le-nchid gura lui alde Gâdea şi Radu Tudor.
11 octombrie, ora 11 a.m. – Asta să fie ziua mea norocoasă? Mai devreme m-a sunat nevastă-mea de la piaţă, ca să mă-ntrebe dacă vreau la prânz pui sau curcan. I-am zis să ia ce găseşte şi să mă mai slăbească cu telefoanele, că ţine linia ocupată.
11 octombrie, ora 3 p.m. – Nu s-a întâmplat cum voiam eu, dar suntem în grafic. A luat Nobelul un chinez. E bine. Asta înseamnă că la anul n-o să fie premiat tot un chinez, chestie care-mi deschide mie calea spre cea mai înaltă distincţie din domeniul literaturii. Rămâne, totuşi, o întrebare: de ce să-i dai Nobelul unuia care nu este, tehnic vorbind, un om de litere? Mo Yan s-o pricepe la desenat ideograme, nu zic nu. Dar el nu ştie să scrie, nu cunoaşte acea magie a literelor care vin una după alta. Mă rog, mă opresc aici, ca să nu zică lumea, când voi publica aceste rânduri la Humanitas, că am ceva cu el.
7 vizualizări