Îl ştiţi pe Quirin Schiermeier. E tipul ăla de la Nature, care a publicat plagiatul lui Ponta aşa cum l-a primit de la Funeriu, care i l-a dat, la rîndul lui, aşa cum l-a primit de la SIE. Quirin e un tip tare, care îi urmăreşte pe plagiatori oriunde s-ar afla, uneori chiar pe gratis. În cazul lui Mohamed Salah El Din Hamed El Naschie, aşa a făcut. Mohamed e un fizician egiptean care a descoperit exact aceleaşi formule pe care ştiinţa le folosea de secole, iar Quirin a dat plagiatul în vileag.
În plus, faraonul se pare că a şi băgat mîna în nişte fonduri de cercetare. Cînd demascarea a fost publicată, mediul academic a reacţionat şi a comentat afacerea pe Internet. La comentariul numărul cinci, un medic român, care semnează Andrei Palade, a scris: „Domnule Schiermeier, felicitări pentru acest escroc. Ştiu cel puţin unul pe măsură, care-şi etalează în jurnalul propriu, Journal of Mollecular and Cellular Medicine, impostura. E Laurenţiu Popescu. Abuzînd de poziţia lui, el publică, exclusiv în JMCM, o pretinsă descoperire a unor celule – telocite – care nu există din punct de vedere ştiinţific. În timp ce impostura asta poate să pară inofensivă publicului occidental, pentru ştiinţa românească ea este foarte dăunătoare. O grămadă de fonduri pentru cercetare sînt folosite abuziv de Laurenţiu Popescu în căutările lui pline de nonsens“.
Acest comentariu n-a zăbovit mult pe www.nature.com. Mîna lungă a lui Laurenţiu Popescu a acţionat de la distanţă şi l-a scos. Ştiţi cum? Prin aceeaşi filieră, adică prin Daniel Funeriu, un prieten din reţea al lui Don Lorenzo. Funeriu şi Quirin mai lucraseră împreună la cazul Ponta, şi probabil că spălarea lui Popescu a fost executată în aceiaşi bani. Cînd a fost întrebat de ce a dispărut comentariul de pe site, editorul de la Nature a spus că – ţineţi-vă bine! – s-a temut ca nu cumva revista să fie dată în judecată de impostor.