Nu cred că toleranța e cel mai bun concept care ar trebui să definească acceptarea celuilalt. Toleranța e mai degrabă o formă de a permite celuilalt ceva. O formă de îngrădire, de delimitare.
Ipocrizia asta cu ”Dom’le, n-am nimic cu ei, dar să facă la ei acasă” este o formă de a-l tolera pe minoritar.
Hrăniți de frică, mulți creează o imagine a dezmățului generalizat: scene de sex pe stradă, spectacole LGBT la care copiii vor fi forțați să accepte, pentru că așa o să-i învețe noul sistem de educație românesc. Epoca LGBT e aproape, pregătiți-vă să vedeți gay rămași încârligați pe stradă. De ce? Pentru că așa sunt ei și vor să ne facă pe toți la fel și vor să stăpânească lumea.
Nu mai bine să îi facem ca noi?
Nici un politician nu a vrut să ia o pauză de la a fi tâmpit și profitor în tot acest timp. În afară de USR și Demos, noul partid de stânga din România și singurul, nimeni nu și-a asumat, cu subiect și predicat, boicotul.
Da, BOR, PSD și PNL marșează pe tema fricii: LGBT-iștii ăștia ar sta numai cu limbile pe-afară toată ziua, în curul gol pe stradă și s-ar împreuna ca nebunii, iar apoi, ca să se relaxeze, ar fura copiii altora ca să îi crească ei. Asta spun acești populiști plini de ură și asta trebuie combătut. Asta nu poate fi discutat, asta trebuie disprețuit.
Ei la ei acasă, noi la noi acasă – aceasta e toleranța care i se pregătește minorității LGBT.
Culmea, până la urmă nici nu e vorba despre ei: problema este celălalt, care poate fi făcut țintă pentru poporul român… Ooo, da, fie că e străinul imigrant, fie că e asistatul social, fie că e homosexualul, musulmanul… lumea trebuie încărcată cu spaime. O duceți rău din cauza imigranților, o duceți rău din cauza homosexualilor, o duceți rău din cauza asistaților.