Dan Diaconescu, zeul caracalean al audiențelor târzii, a ajuns la închisoare. Pentru cinci ani și șase luni. Nu, cinci ani și șase luni nu este fapta, ci pedeapsa. Fapta se numește șantaj. Iar șantajul este anatema aprioric aruncată asupra întregii bresle a jurnaliștilor.
Politicianul, mai ales cel minor, de provincie, crede că orice articol apărut în presă are, la capătul celălalt, un șomoiog de bani. Dacă șomoiogul îi aparține, politicianul e liniștit, căci faptele sale urmează a fi „corect” reflectate. Dacă șomoiogul nu-i aparține, politicianul freamătă și tremură. Totuși, chiar și așa, are o vorbă bună pentru ziarist. Cică „Nu mă supăr. Fiecare trebuie să-și câștige pâinea într-un fel”. Condescendența omului superior, care știe că fără șpagă nu se poate supraviețui. Într-un fel sau altul, politicianul proiectează asupra ziaristului propriile obiceiuri. Experimentez asta pe pielea mea, de peste cinci ani, de când m-am mutat din București. Dacă sun un politician local, încercând să obțin o informație, sunt fie întrebat cum mă descurc financiar, fie mi se propune să mă alătur echipei sale de campanie. Pentru că, ne place sau nu, așa par a merge lucrurile.
Dar, iată, ele nu merg chiar așa. Oamenii care, folosindu-se de legitimația de ziarist, cer bani pentru a nu face publice informații ajung, în cele din urmă, la pârnaie. Șantajul, spun judecătorii, nu este o specie jurnalistică acceptată de societate. Practicată, poate, dar acceptată? Jamais!
Despre Dan Diaconescu s-a scris ani de zile că ar fi un demn urmaș al lui Sorin Roșca Stănescu. Nu e ca și cum am fi aflat de-abia acum că omul era un șantajist de cea mai joasă speță. Încă de pe vremea în care conducea Tele 7 abc, despre Dan Diaconescu se știa că ia apărarea pușcăriabililor pe bani. Mulți bani. Doar nu credeați că reclama la magazine ieftine de pe bulevardul Timișoara poate umple conturile unei televiziuni. Și nu doar că le umple, dar mai și permite proprietarului să-și ia Rolls Royce, yacht și case prin paradisuri fiscale. A spune că Dan Diaconescu nu lua bani șantajând infractori e ca și cum ai nega că prostituatele care se promovează prin anunțuri online sunt prostituate.
Ei bine, s-au găsit, totuși, oameni care să-l plângă pe șantajistul caracalean. Mihai Gâdea și Mircea Badea. Cică de ce l-au condamnat pe Dănuț? Pentru ce? Ce a făcut? A șantajat și el acolo, nu mare lucru. În definitiv, se apropie lațul și de gâtul lor. În curând se va finaliza dosarul de șantaj al Antenei 3 la adresa RCS & RDS. Sentința din cazul Diaconescu e de natură să-i cam sperie. Ce să vezi, se dau pedepse cu executare pentru șantaj. Mai e puțin, foarte puțin. Și vă vor chema din nou la manifestații publice, pentru că îi chinuie Justiția. Mergeți, dacă vreți, dar nu o faceți în numele jurnaliștilor. Pentru că între jurnalist și șantajist nu există semnul „=”. Dacă aveți altă impresie, înseamnă că v-am luat banii de pomană atâția ani.