A predat științe sociale și la elevii de gimnaziu, și la adulți și a fost președinta filialei din Galați a organizației Salvați Copiii România. Pe Nona Rapotan o știți de pe net, unde coordonează site-ul Bookhub, și din Suplimentul de cultură. Cum știu că o interesează subiectul, am întrebat-o ce crede despre introducerea în școală a studierii istoriei comunismului din România și ce efecte ar avea asta. Mi-a răspuns optimist-sceptică.
Cristian Teodorescu: Ce istorie a României ai învățat la școală?
Nona Rapotan: Una destul de detaliată, dar, evident, supusă trunchierilor impuse de regimul comunist. Am studiat istoria în sistemul clasic, criteriul cronologic fiind cel care separa anii de studiu și ciclurile de învățămînt, ceea ce m-a ajutat să am o privire de ansamblu. Cu un singur amendament, însă: am avut parte de profesori buni, care m-au lăsat să-mi dezvolt propriile mele grile de evaluare, astfel încît să-mi dau seama la timp că felul cum erau prezentate realizările regimului comunist (în speță cel românesc) nu era nici pe departe realist. Exacerbările naționaliste existau chiar și atunci cînd nu era vorba despre istoria statului român, pentru că dădea bine să faci comparații depreciative la adresa statelor.
C.T.: Mai ții minte vînzoleala de opinii de la noi cînd a fost condamnat comunismul?
N.R.: Te referi laRaportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, pe baza căruia președintele Traian Băsescu a condamnat regimul drept ilegitim și criminal, în cadrul unei ședințe parlamentare? Totul s-a finalizat cu scandalul provocat de Băsescu (care a afirmat că au existat două Securități înainte de 1989). Am asistat recent la o conferință susținută de Cristian Preda, despre cele patru Românii democrate; nici el, nici eu nu sîntem de acord că, după evenimentele din decembrie 1989, România a avut parte de un regim democratic în sensul clasic al cuvîntului, iar din 1996 statul român este identificat în tratatele de specialitate ca avînd o democrație iliberală. Nu detaliez ce înseamnă această sintagmă, am scris despre cărțile lui Fareed Zakaria anii trecuți.
C.T.: La televizor se tot dau filme despre viața minunată din comunism, iar bunicuții nostalgici le povestesc nepoților ce mișto era în comunism, încît auzi adolescenți care zic ce cool era comunismul. Amuzant nu?
N.R.: Ce se întîmplă e cinic și așa se justifică imposibila situație în care se află România astăzi. Sistemul politic bazat pe rocadele guvernamentale (cea de-a patra formă de democrație identificată de Cristian Preda), alianțele politice care se fac și desfac peste noapte fără consultarea reală a cetățenilor cu drept de vot fac posibilă discuția despre revenirea la un regim politic de extremă stînga. Memoria trădează, este infidelă, iar istoria orală, subiectivă, și la mai bine de 30 de ani de la evenimentele din 1989 avem canale TV care difuzează filme cu și despre comuniști eroi ai națiunii. De asemenea, au existat lideri comuniști charismatici, aduceți-vă aminte de Che Guevara, cel al cărui chip îl mai regăsim și astăzi pe tricourile purtate cu mîndrie de tinerii care nici măcar nu-și pot imagina cum e să trăiești „pe bune“ într-o țară în care extremismul de stînga să facă legea. Cîțiva factori favorizanți pentru revenirea la putere a unui regim comunist în România: incitarea constantă la ură și promovarea acesteia cu ajutorul sau prin intermediul mass-media și rețelelor de socializare; reintrarea în Parlament a unui partid extremist (AUR), cu o popularitate într-o creștere alarmantă (aș pune pariu, dacă n-ar fi tragică miza, că la viitoarele alegeri AUR va avea un procent și mai mare de voturi și un cuvînt greu de spus în privința alcătuirii guvernului). De asemenea, există o dezinformare foarte bine întreținută cu privire la efectele regimului comunist: cîte victime a făcut, ce orori s-au petrecut în numele egalității sociale etc. La o dezbatere cu elevii pe marginea cărții lui Ioan T. Morar, Fake news în Epoca de Aur, am pornit de la titlu; ei nu știau ce înseamnă „epocă de aur“, iar despre știrile false în regimul comunist și moda raportărilor false ale realizărilor partidului ar trebui vorbit mult, mult mai mult, poate așa ar scădea fascinația pentru un regim care e departe de orice formă sănătoasă de idealism social.
C.T.: Era nevoie să învețe copiii la școală istoria comunismului autohton?
N.R.: Este o mare nevoie, dar apare întrebarea cine să predea această materie. Gîndește-te la o situație cît se poate de reală: există profesori de istorie care au trăit în comunism; unii se încadrează în categoria nostalgicilor de care mă întrebai mai sus, și profesori de istorie născuți după 1990, deci care n-au trăit nici măcar o zi de regim ceaușist. Care dintre ei e mai potrivit să predea o istorie a comunismului autohton? Dilema este falsă, în mod normal ar trebui să dicteze profesionalismul; cum ar trebui să se predea, aici ar trebui adusă discuția, la metode, pentru că pericolul manipulării este extrem de mare, indiferent despre ce tip de profesor vorbim. Nu e suficient să prezentăm documente, după cum nu e deloc eficient să pui filme cu sau despre mărețele realizări ale partidului comunist pe care să le însoțești sau nu cu explicații suplimentare.
Există programa de curs opțional O istorie a comunismului în România, aprobată prin ordin de ministru încă din 2008, și materia se poate preda la ciclul liceal. După bătălii care au durat ani de zile, abia s-a reușit introducerea cursului Istoria Evreilor. Holocaustul la clasa a XI-a, una din cauzele reactivării naționalismului și mișcărilor de extremă dreapta. Ar trebui să ne sperie recrudescența antisemitismului românesc, pentru că de data aceasta nu vorbim doar despre nostalgici, cei care au fost în tinerețe simpatizanți sau membri ai Gărzii de Fier, ci de tineri, care au o brumă de cultură generală, fundamentată pe consultarea unor surse deloc credibile, și așa revenim la problema fake news-ului de care pomeneam mai sus.
Pe de altă parte, să nu uităm că în Europa există state care au partide de extremă dreapta la putere sau care fac o opoziție foarte puternică, iar socialiștii și extremiștii de stînga par că pierd teren. În realitate, ei n-au pierdut niciodată suficient de mulți susținători, încît să fie insignifianți pentru Putere. Revenind la întrebarea ta, după toate cele spuse aici, ea ar trebui înlocuită cu o alta: de la ce vîrstă ar trebui să li se vorbească copiilor despre pericolele extremismului de stînga și de ce nu e bine, în general, să fii adeptul unui partid extremist (de stînga sau de dreapta).
C.T.: N-ai impresia că și adulții ar trebui să recitească istoria României?
N.R.: Vezi vreun nostalgic dornic să învețe? Ai impresia că extremiștii – de stînga sau de dreapta – se dezic așa de ușor de credințele personale și schimbă tabăra peste noapte? Revenind, evident că răspunsul este da, din toată inima da. Așa cum există universități care au introdus cursuri pentru generația a treia (inclusiv în România), așa ar trebui să existe și programe speciale de studiu al istoriei. Pînă la urmă, locul înțeleptului satului poate fi luat astăzi de oricine a trecut de o anumită vîrstă, cu condiția să fie la curent cu ultimele apariții editoriale, să se informeze pe Internet sau din alte surse cu privire la noile perspective politice etc. Istoria României nu doar că ar trebui recitită de adulții de astăzi, ci studiată serios, astfel încît alegerile electorale să nu se mai facă în baza principiului „răul cel mai mic“ (unul din efectele pozitive ale recitirii istoriei României).
C.T.: Ar strica un capitol despre mișcarea legionară ale cărei legende sînt reluate de unii cu frenezie?
N.R.: După cum spuneam, există cursul de Istoria Evreilor. Holocaustul; din anul școlar 2023-2024 este obligatoriu și se predă la clasa a XI-a; să vedem efectele pe termen lung. Din păcate, există suficient de mulți fanatici, neonaziști sau fani ai mișcării legionare, care ar face orice numai să nu se recunoască că milioanele de evrei morți în lagărele de exterminare naziste au existat.
C.T.: „Minciuna are picioare scurte“ se zice. Dar cînd e repetată decenii la rînd nu i se lungesc?
N.R.: Nu doar că i se lungesc, ci se transformă în stîlpi de fundație. Gîndește-te cum e să locuiești într-o casă despre care știi că e din cărămidă, dar în realitate e din chirpici. Cum te-ai simți la primul cutremur sau la o ploaie torențială mai puternică? Cîteodată e prea tîrziu să afli adevărul, pentru că efectele minciunii sînt imposibil de anulat.
1.817 vizualizări
„alegerile electorale să nu se mai facă în baza principiului „răul cel mai mic“ (unul din efectele pozitive ale recitirii istoriei României). ”
Principiul „raul cel mai mic” este singurul valabil acum si multi ani inainte. De ce ? Exemple la intamplare : Dacian Ciolos espion franse HUO ! USR esec lamentabil , AUR HUO vandutilor la rusi ! etc..etc.. Care este evolutia unui partid nou infiintat ? Fie actioneaza ca echipa a doua la fotbal gen Dinamo II, fie se pun in miscare tunurile cu rahat (presa, institutii de forta , influetari politici ) si capoteaza lamentabil si ridicol. Alta varianta nu am vazut in istoria contemporana. Aratati-mi care este acel partid cu oameni cinstiti si competenti, dornici de a pune Romania pe roate pe care „in prostia si nemernicia ” mea nu l-am votat ??
In loc sa rezolvam problemele prezentului si sa construim viitorul, noi ne luptam cu fantomele trecutului. Imi place cum, cumva (mental gymnastics se cheama la licurici), HAUR e de vina si pentru extremismul de dreapta, si pentru cel de stanga. De altfel, din intreg interviul cu tema „extremism de stanga”, e singurul mentionat. Banuiesc ca marxistii de la USR si PLUS sunt baieti finuti.
In rest, multe vorbe despre interzicerea unor parlite de filme (pe cand daramam si noi statui ca-n SUA?) si multa bravada anticomunista in tara condusa de fosti securisti si de copiii lor.
Dnule Conrad, nu promovez sub nicio formă interzicea filmelor. Ce n-a avut loc în interviu – limita de spațiu e un factor determinant aici – este o limpezire a ideii: până la urmă, canalele tv pot difuza ce filme își dorește echipa, cu condiția să fie și dezbateri despre subiectul acestor filme. Altfel, totul se duce înspre o manipulare cu efecte nocive.
Doamna profesoara face confuzie intre un partid extremist si unul nationalist.
In rest, da, ar trebui prezentate ororile anilor ’45-’89 in Romania, de la frigul in apartamente (multi copii au murit arsi de la aparate electrice) , pana la cartelele de paine, ulei, lapte, carne, zahar…ca pe vremea razboiului…Carnea (daca aveai sansa sa o cumperi) era 1,5 kg ratie pe luna si era cam 2/3 grasime…la misto…
Sa comparam cu viata sefilor din CC ai PCR sau a securistilor ?
Ioana M. Nu face nici o confuzie. Sub platforma naționalistă se află un extremism cît se poate de periculos.
@Ce.te.Ca de obicei comentariile desi decente si argumentate care nu sunt de acord cu opiniile unor None(Sercan) sau Noni(Tofan) ca sa dau doar doua exemple, nu apar. Si mai vorbiti de nationalism, cenzura si nu va doare obrazul. Din pacate dovediti permanent ca nu va puteti depasi nivelul de corector.Asta ati fost asta ati ramas,sa puneti virgula intre subiect si predicat. Am sa va binecuvantez pe alte canale.Am mai scris pe blogul lui Antonesei despre cenzura tip Catavencii si culmea chiar a aparut.PS. Sarmana Nona bine ca n-a avut spatiu sa-si depene ineptiile si aiurelile. Ne mai astepta dezbateri, ca la PCR,UTC sau SIDICATE pe marginea unor BD, Nea Marin Miliardar sau Chirita ! Sa plangem sau sa ne radem pe intelesul Ropotanilor ?
Alex One, pari unul dintre cei ce-l tămîiau de pe margine pe CVTudor după circul pe care l-a făcut în Parlament, cînd a fost condamnat comunismul. Cei pe care îi mai publica CVT în Săptămîna la rubrica Ne scriu cititorii.
Dna Ioana M., partidele naționaliste sunt extremiste. Dvs probabil vă gândiți la promovarea patriotismului, ceea ce este de dorit să facem toți.
Dna Ioana M, probabil că dvs vă gândiți la patriotism, cea ce este cu totul altceva. Naționalismul este extremist și foarte greu de combătut efectele acestuia.
Vad ca se discuta de filme romanesti , cele realizate inainte de 1989. Eu nu uit la acele filme ca sa ma documentez asupra istoriei romanilor, etc.. fiindca stiu ca toate filmele sunt niste fictiuni artistice, in care drumul istoriei poate fi abatut inapoi, dreapta, stanga, inainte dupa imaginatia autorilor sau comenzile ideologice. Eu ma uit ca sa-l revad a suta oara pe Maestrii Dinica, Moraru, Caragiu, Piersic…….Vasilica Tastaman, Carmen Stanescu, Stela Popescu si lista poate continua . Nu sunt un nostalgic dar in conditiile umflarii locurilor la Facultatile de teatru, cinematogarafie etc…ciorba este mult diluata, figuri sterse si nesemnificative ca actori sunt cu duiumul. Din generatiile actuale de abia daca retii (din punct de vedere artistic) vreo cateva nume.
Dar inainte de filmele de propaganda LGBTQ+ e nevoie de comentaqrii lamuritoare sau nu?
Depinde de facultăți, cum zicea Moromete.