Ieșirile publice ale președintelui au ceva din dramatismul unui meci dintre CSO Plopeni și Unirea Braniștea. Iar ultimul discurs, ținut chiar de Ziua Europei, a părut să aibă coerența, tactica și suspansul unui astfel de meci, baraj pentru rămânerea în Liga a III-a.
Încă din primele cuvinte ne-a zis că Ziua Europei și Ziua Independenței sunt „legate între ele de destinul occidental al României”. Să zică UE bogdaproste, că ne-am ținut bine de destin.
În cele aproape opt minute de vorbărie, Nicușor a luat cu împrumut și a rostogolit niște povești cu iz suveranist, pe alocuri, ba chiar minciuni grosolane, în alte cazuri.
„E adevărat că în România diferența dintre salariile mari și salariile mici e mai mare decât în alte locuri din Europa.” Ceea ce nu-i tocmai corect. În primul rând, nominal, diferențele sunt mai mari în țările dezvoltate. Și e normal să fie așa. Să luăm, de exemplu, România, Franța și Olanda. La noi salariul minim brut e undeva la 800 de euro, în timp ce în Franța e 1.800, iar în Olanda 2.500. Un salariu de top, la noi, e în jurul a 10.000 de euro, în timp ce în Franța și Olanda ajunge la 20–25.000 de euro lunar. Prin urmare, nominal, diferența e mai mare în țările dezvoltate, în timp ce, dacă raportăm la salariul minim, proporțiile sunt tot cam acolo: de 10–15 salarii minime pentru un salariat de top.
După două minute în care a rostogolit niște cifre, cu bani din UE investiți în România, cu cât am dat și cât am luat ori ce am făcut cu ce-am luat, Nicușor a apăsat pedala suveranistă. Că, a zis el, trebuie să vorbim despre Europa altfel decât cu lozinci.
„Din păcate, Europa este un subiect care divizează societatea noastră”, a zis prezidentul. Ce prostie și enormitate! Europa divizează în aceeași măsură în care divizează ceaiul din cozi de cireșe ori PET-ul ca formă de ambalaj. Orice lucru divizează, însă, prezentat în felul ăsta, nu faci altceva decât să pui în discuție însăși construcția europeană, să nu accepți că e fundamental pozitivă, să deschizi tu o ușă prin care să intre razna în discursul public.
„Europa a făcut greșeli”, a continuat caporalul evidență. „Când a renunțat la nuclear și și-a bazat energia pe gaz ieftin din Rusia” – declarație absolut greșită. Europa nu a renunțat la energia nucleară. Până și noi avem centrală nucleară. Franța are nu doar centrale nucleare, ci chiar și arme nucleare, fiind una dintre puținele puteri nucleare ale planetei. Nu mai puțin de 12 state din Uniunea Europeană dețin centrale nucleare. Cazul Germaniei, pe care el l-a prezentat ca fiind întreaga Europă, e unul aparte și nu reprezintă politica UE. Unde mai pui că problematica energiei nucleare nici măcar nu cade în sarcina UE, fiind o chestiune pe care fiecare stat o decide pentru sine.
„Când și-a neglijat industria de apărare, asta a fost o greșeală.” Din nou, prezidentul vorbește prostii, căci Uniunea Europeană nu avea și nici nu are atribuții în domeniul industriei de apărare. Abia acum se încearcă o coerență și coordonare în sectorul apărării, prin investiții majore condiționate de achiziții interne. Statele membre, și în cazul ăsta, decideau ele cât și cum să investească în apărare, dacă să dezvolte producție internă ori să cumpere din Statele Unite. Nu e vina și nici responsabilitatea Europei – a Uniunii Europene, adică – situația deplorabilă a industriei de apărare din România. Nu ne-a ținut nimeni de mână să nu dezvoltăm fabrici de armament ori să investim în Armată.
Green Deal-ul e văzut și el drept o greșeală. O altă prostie, desigur, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui președinte care, la bază, a fost activist civic. Green Deal-ul, țintele pentru emisii și combaterea încălzirii globale nu sunt o greșeală. Sunt poate niște ținte prea ambițioase pentru un termen prea scurt, însă reducerea emisiilor de carbon e o necesitate, nicidecum o greșeală. Condițiile economice și geopolitice ne obligă să facem rabat de la acele ținte, însă ele nu sunt o greșeală.
Faptul că Europa a acționat, în multe aspecte, ideologic e tot o greșeală, a zis Nicușor. Altă prostie! Și una cât casa, căci dacă nu exista ideologia asta, România n-ar fi intrat nici azi în UE. Am fost primiți în acest club select tocmai pe considerente ideologice, nu pentru că am fi fost vreun motor economic ori lider în crearea bunăstării. Am avut noroc de geografie, de context și de ideologia Uniunii Europene.
România a fost de multe ori slabă și nu și-a apărat interesele în interiorul UE – a mai zis Vadim Tudor. Pardon, Nicușor Dan. Fără să menționeze nici măcar un caz în care România nu și-a apărat interesele în mod corect și eficient, prezidentul a lăsat senzația că suntem un stat-sclav și că ni se dictează de la Bruxelles. Adică fix retorica asta conspiraționistă și imbecilă, care e pe placul extremiștilor locali. După care tot el a revenit, încercând o postură de macho, și ne-a zis că nu e cazul ca liderii români – adică el – să meargă acolo ca să li se spună ce să facă.
E trist. E atât de trist, că nici nu-mi dau seama: Nicușor Dan a evoluat sau a involuat spre poziția unui președinte suveranist? Că apucăturile le are.