Jurnalul lui Christine Lagarde
(şefă la FMI)
24 mai – Dragă jurnalule, mă scoate din sărite ipocrizia oamenilor de jurul meu. De ani de zile suntem preocupaţi de soarta Greciei, dar la copiii din Africa nu se gândeşte nimeni. Ei când şi-au plătit ultima oară impozitele? Lumea civilizată le trimite anual ajutoare umanitare şi ei nu fac nimic, aşteaptă să le vină totul de-a gata. Oricât de privilegiaţi ar fi grecii, copiii din Africa sunt şi mai privilegiaţi de natură. Dacă în Grecia e soare unşpe luni pe an, în Etiopia e soare douăşpe luni pe an, sau poate chiar mai mult, cine ştie.
25 mai – A fost o greşeală ce-am declarat public apropo de greci şi copiii din Africa. Nu-i bine să te asociezi cu subiecte foarte delicate. Îmi dau seama acum, cu părere de rău, că risc să am soarta predecesorului meu la conducerea FMI, care s-a pronunţat complet aiurea în problema spinoasă a cameristelor din Africa, multe dintre ele mame ale unor copii din Africa.
29 mai – Multă lume m-a acuzat că mă gândesc doar la copiii din Africa, nu şi la adulţii care mor de foame acolo. Adevărul e că, la o speranţă de viaţă de 25 de ani, nu prea există adulţi prin Sudan şi Etiopia. Există doar copii, cât e continentul ăla de mare, motiv pentru care şi mor de inaniţie. Practic, nu e nici un adult care să stea cu gura pe ei şi să-i pună să mănânce atunci când vine ora mesei, aşa că dracii ăia mici preferă să stea toată ziua pe-afară şi să se joace cu muştele, ceea ce, credeţi-mă, e mai distractiv decât pare.
Jurnalul lui Măslinaki Souvlaki (grec de rînd)
27 mai – 2012 Dragă jurnalaki, eram astăzi pe plajă, îngrijorîndu-mă ca de obicei cu privire la soarta Greciei pînă cînd mi se boţeşte pielea pe mine de la atîta stat în apă, cînd majordomul meu a venit şi mi-a spus ce-a zis Christine Lagarde despre noi. M-am enervat atît de tare încît, de draci, am stat toată ziua pe Facebook şi am uitat să mă mai duc la serviciu. N-or muri pînă mîine copiii ăia cu apendicită pe care trebuia să-i operez.
28 mai – 2012 Sînt curios dacă copiii din Africa Subsahariană, pe care Lagarde îi ridică atîta în slăvi, au de înfruntat greutăţile oribile pe care le înfruntăm noi zilnic: frappé diluat, cu prea puţină gheaţă, chelneri români care îţi iau comanda după o jumătate de oră, tăieturi adînci la toate degetele de la atîta cîntat la bouzouki.
29 mai – 2012 M-am uitat astăzi pe Internet, ca să văd şi io cum arată copiii ăştia africani pe care îi laudă toată lumea, şi ghici ce? Doamna Lagarde mănîncă căcat, în Africa nu mai sînt copii din 2003, de cînd a dat iama Angelina Jolie în Ghana şi a adoptat cîteva sute de mii de capete. Păi, mersi, tăticu’, normal că mi-aş plăti şi io taxele dacă m-ar adopta Angelina Jolie, da’ ce crezi, vine vaca aia pe la noi? Nu vine, că cică ultima oară cînd a venit a pipăit-o Minotaurul pe cur. Ce-aveţi, doamnă, cu Minotaurul? E şi el pe jumătate om, are nevoi!