Olelică, ce pățiși, nea Șucule?! Nu-ți prii parizeru’ de pe șușea, de-ți pică greu prazireru’ oltenesc? Prazirer, auziși, prazirer! Asta mîncași la Craiova, pe lîngă bătaie…
Stai așa, neicuță, acușica nu te bășica! Ți-o căutași, încercăm și noi, așa, un spirit de glumă, ca între rude. Sînteți peste tot acasă, la fel cum îs oltenii, mai puțin în Oltenia…
După straniul episod al mîncatului de parizer pe capota mașinii, era de așteptat ca domnul Dan Șucu să devină ținta multor miștouri, mai ales după ce Rapidulețu’ lui o feșteli în Bănie, tot într-o manieră greu explicabilă. Pe bune, ce l-o fi apucat? E în campanie electorală, se luptă pentru titlu cu Piedone, Cîrstoiu sau Nicușor? Doar de dragul de a se da popular a preferat să arate că ciugulește de pe capotă, deși compania dînsului produce atîtea mese și măsuțe. La sindrofiile rafinate ale campionilor din industria mobilei se ascultă muzică de, firește, cameră. Mai nou, performerul Dan Șucu se îngăbără la parizer cu fanii lu’ d-alde Florin Salam. Ce i-o fi venit, ca manager serios și trecut de prima tinerețe?
O primă explicație, aia mișto, ar fi aceea că fotbalul e un fenomen atît de frumos, încît ajunge să-ți ia mințile. Odată ce ai descoperit „farmecul vieții“, uiți de toate, tăticule! Îți dai jos costumul sutimilionar și te identifici cu tricoul și fularul amărăștenilor din „mahalaua ineptă“. Așa o fi… Ar mai fi și o altă explicație, mai puțin romantică. În calitate de newcomer pe piață, Dan Șucu se raportează la competitori, la mai vechii patroni pe care-i concurează în play-off. O fi crezînd că, dîndu-se și mai popular decît ei, le va depăși succesele. Ar mai trebui acum să-l dea afară pe Bergodi, ca să arate că-i bărbat de fotbal românesc, cu adevărat.
„Îl prinde sau nu-l prinde?“ – se întreba bătrînul Caragiale, gîndindu-se la stilul adoptat de autorii literari. Consultanții din campania de seducție a lui Dan Șucu, da, ar putea socoti mai bine cum definesc profilul candidatului la titlul de la anu’. Să te apuci tu, Șucule, să te dai la fel de populist ca Gigi, nenicule, e pierdere de vreme și de puncte! E ca și cum l-ai pune pe marele rapidist Dan Grigore să interpreteze Concertul no. 4 pentru pian de Beethoven, îmbrăcat în straiele lu’ Nea Mărin. Vă băturăm? Vă băturăm! Păi, văzuși?
Altfel, după picnicul din benzinăria de pe ruta Giulești-Bănie, faza play-off continuă, cu o interesantă ofertă gastronomică. Ce ziceți de meniu? Parizer de la Șucu, pe pîine de la Dioszegi, cu brînză de la Gigi și praz de la Rotaru! Fructe de mare din pepiniera lui Hagi și varză à la CFR Cluj, pe rețeta secretă a maestrului Neluțu Varga! Miam-miam, îți plouă-n gură, păcat că-i post! De Paște – Steaua campioană! E adevărat, a fost doar Paștele catolic, FCSB mai are de așteptat o țîră. În play-off urmează Luna Patimilor. Hai Superliga! Hai România!
