La sfârșitul săptămânii trecute, fără să-și anunțe itinerariul dinainte, precum marii conducători ai marilor state ale lumii, micuțul pedolog bătut în cap și-a suit bodyguarzii în avion și a zburat cu ei la Timișoara. De acolo a zbughit-o în județul Arad, la Pâncota, la unul dintre cele mai mari târguri din vestul țării. După cum am aflat din viața și opera lui de după decembrie 2024, omul se duce țintit acolo unde mulțimile sunt deja formate. La iarmaroc, la fermă, la mănăstire. Dacă intri sâmbătă sau duminică dimineață într-o piață aglomerată, tehnic vorbind ai și tu parte de baie de mulțime. Între două tarabe de roșii și una de izmene, poți scoate cadre suficiente pentru trei zile de TikTok și Insta.
Prima oprire serioasă: Pâncota. Georgescu s-a plimbat printre producători, a luat una-alta și a constatat din nou, neobosit, că România încă trăiește, deși e strivită de papucul greu al UE. Probabil a fost o surpriză. Țăranii vindeau legume, oamenii cumpărau, găinile continuau să existe fără aprobare de la Bruxelles. Guru a vorbit despre „România vie”, despre tradiții și despre apă. Multă apă. Pentru că la Georgescu totul se rezolvă cu apă, hrană și energie. Dacă-l întrebi cum reparăm CFR-ul, probabil că răspunde fără ezitare: AHE!
De la Pâncota a mers la Curtici, unde l-a întâlnit pe Dimitrie Muscă, unul dintre cei mai mari fermieri din zonă. Aici s-a produs eterna contradicție suveranistă. Georgescu, apostolul întoarcerii la glia strămoșească și la rânduiala străbună, s-a fotografiat într-o afacere agricolă mare, modernă, tehnologizată și crescută cu zeci de milioane de euro din fonduri europene. Cu alte cuvinte, satul românesc autentic, dar cu FEADR, utilaje moderne și contabilitate ținută pe computer, nu cu pana de gâscă pe piei de bou. Tot la Curtici, Georgescu a explicat că viitorul lumii este agricultura, nu inteligența artificială, pe care a făcut-o „antihrist digital”. Declarația are farmecul ei mai ales când este rostită într-o agricultură modernă, unde tractorul nu mai merge de mult doar după Steaua Polară și adulmecând brazda, ci după GPS, senzori, softuri și automatizări. Practic, Antihristul digital era deja prin curte și lucra prin spatele nădragilor lui Călin.
În aceeași zonă s-a mai discutat puțin despre apă. S-o păstrăm, s-o strângem, să nu mai plece aiurea. Boierul Muscă a ajuns chiar la ideea că, pe secetă, apa Mureșului n-ar mai trebui lăsată să treacă spre Ungaria. Închidem robinetul la Nădlac și vedem după aceea ce zice dreptul internațional. După atâta economie, hrană și hidropolitică, programul avea nevoie și de suflet. A urmat Mănăstirea Hodoș-Bodrog, apoi, a doua zi, Prislopul și mormântul lui Arsenie Boca. Acolo, fanele bătrâne au avut șansa de a simți pe propria piele forța brațelor vânjoase ale malacilor voievodului. Încercând să-i cuprindă chipul cu săruturi, ele au fost îndepărtate prompt și cu scârbă, ca niște muște de căcat ajunse în ciorbă.
La Curtici a mai existat și un moment simbolic superb, când mașina din care a coborât „președintele” a parcat pe două locuri destinate persoanelor cu dizabilități. El nu conducea, deci vina rutieră nu-i aparține. Dar imaginea rămâne minunată. Mesia național coboară din spate, în timp ce șoferul rezolvă parcarea în spiritul suveranității, unde îl taie parcarea.
La Prislop îl așteptau deja simpatizanți și Stegarul Dac. Semn că excursia „neanunțată” devenise suficient de celebră încât lumea să știe când și unde își face apariția providența.
Așa arată, în continuare, campania lui Georgescu, care continuă nestingherită. Roșii, porci, mănăstiri, apă și câte un fermier super îmbogățit cu ajutorul fondurilor europene. Popii și baticoasele întregesc peisajul. Toți știu ce trebuie făcut, orice îndoială e spulberată. Dar ce n-au înțeles până acum acești oameni cu creierul frânt de dragoste pentru Călin este că lui Georgescu nu-i place să fie bălit.