Cam de pe la înființare, USR-ul a decis ca sondajele de opinie să le facă la modul profesionist, lucrând doar cu profesioniști, nepătați, cinstiți și devotați cauzei. Ceea ce s-a și întâmplat. Ani de-a rândul, sondajele USR, USR-PLUS și apoi iar USR au fost făcute doar de către firme care aveau o deosebită experiență în măsurarea intenției de vot la detergenții din supermarket-uri. E drept, nu lucraseră pe sondaje politice niciodată, numai pe cercetări de piață pentru zona marilor multinaționale, dar ce conta? În definitiv, care ar putea fi diferențele atât de mari dintre Barna și ouăle cu surprize, dintre Cosette Chichirău și suplimentele alimentare, dintre Stelian Ion și pastilele pentru memorie sau dintre Cristian Ghinea și scutecele pentru adulți? Oricum, știe toată lumea că, dacă ar fi fost ouăle cu surprize președinte, altfel ar fi stat lucrurile în țara asta.
Problema este că, de fiecare dată aproape, sondajele făcute de firmele angajate de către USR au dat erori destul de mari. Pentru că n-o fi așa grav să îi chestionezi doar pe oamenii din Mega Image, ci nasol este să uiți că Mega Image n-are magazine decât în două-trei orașe în afara Bucureștiului. În fine, nici nu mai contează. Important este ca banii să nu fie aruncați aiurea, ci să ajungă la niște corporatiști de omenie, care vor și ei o țară ca afară, doar că acolo, cică, angajările se fac predominant pe criteriul competenței.
Din când în când, în mâinile tinerilor salvatori mai pică și câte un sondaj făcut de adversarii politici. Sau, poate, nu neapărat de adversari, că doar USR și PNL au fost aceeași… binecuvântare pentru țară, vreo câteva luni, cât au împărțit guvernul. Ei bine, atunci când se întâmplă minunea asta și la sediul USR ajunge vreun sondaj comandat de PNL, PSD sau de către oricine altcineva, în Uniune începe scandalul. „Da’ pe mine de ce nu m-ați măsurat?“, se aude un urlet amenințător, dinspre capul mesei. „Păi, nu am comandat noi sondajul, Cristi. Nu l-am comandat noi!“ „Dar eu de ce stau atât de prost? Credeți că mă păcăliți? Este clar că e mâna mafiei!“ „Da, Clotilde, e mafia, dar tu stai bine. Stai cel mai bine dintre noi toți!“ „Da? Foarte bun sondajul atunci, am vrut să spun.“
Și tot așa, două-trei zile se pierd numai cu analiza fonturilor, cu înfierarea culorilor folosite de către cei care au paginat raportul și cu alte lucruri cu adevărat importante. În cele din urmă, când se liniștesc apele, concluziile sunt următoarele: partidul stă bine spre foarte bine în București, deși nu ar câștiga alegerile locale. Genialul lider al partidului, domnul Drulă, stă foarte bine în București, deși are cu zece procente mai puțin la încredere decât Băluță și cu două procente mai puțin decât Clotilde. Radu Mihaiu stă și el foarte bine și, în general, toată lumea stă foarte bine, cu excepția lui Vlad Voiculescu, despre care se pare că au auzit și ăștia din PNL că pleacă la Reper, că de aia nu l-au măsurat. Faptul că vizionarul lider Drulă se bucură de mai puțină încredere decât Clotilde Armand inclusiv printre alegătorii USR nu este îngrijorător, ci arată doar că simpatizanții USR și-au făcut calculele și le-a reieșit că scapă mai ușor mușcați de șobolani decât loviți cu ranga. Ceea ce s-ar putea să fie adevărat.
Așadar totul este în parametri, iar USR-ul aproape că a câștigat alegerile. Un singur lucru îi mai lipsește: să revină cu adevărat Dragnea în politică, fiindcă au mare nevoie de un program electoral solid.
