Nu știu dacă Ludovic Orban are vreun mic panou de comandă undeva în spinare, sau măcar un comutator după ureche, sub pleata vopsită, dar e cert un lucru: omul a rămas blocat pe modulul „campanie electorală”. PNL nu încetează să repete că țara se prăbușește, că e rău, dar va fi și mai rău, că PSD distruge și distruge.
A fost halucinant strigătul lui Orban: „Nu sunt bani de salarii”, după care și-a dat părul pe spate și a plecat la sediul de partid să se bucure cu Iohannis după exit-poll. Are acest talent Orban, fără să miște vreun mușchi al feței: „Mâine e sfârșitul lumii. Pa. Apropo, poimâine e ziua mea, o să dau o bere”.
Așa a început moartea salariului minim în mâna PNL: nu mai sunt bani de salarii.
Ce să mai ridici problema creșterii de salarii, când ele nu mai există?
Acuma, ți-e și târșă să-l mai întrebi de creșterea salariului minim, nu?
Mai pari și un suflet crud sau o minte ușor retardată care nu înțelege ce se vorbește.
Nu știu dacă Orban s-a dumirit între timp, dar asta nu e o soluție. Să nu crești salariul minim anunțând că nu mai sunt bani de salarii chiar nu e o mare șmecherie politică.
PNL mizează aici pe educația primită de la poporul abuzat în zece ani de PDL și de Traian Băsescu: oamenilor le e frică să câștige mai mult, să primească mai mulți bani, pentru că apoi urmează corecția, urmează suferința.
Toți au fost animalizați cu asta: nu meritați mai mulți bani, nu produceți, nu sunt eficienți, nu sunteți pregătiți, nu sunteți buni de nimic. Orice bine este o minciună, după el va urma suferință.
Aia cu „Să fie bine, ca să nu fie rău” e o prostie. Varianta corectă e „Să fie măcar cum e, ca să nu fie mai nasol”.